Când citești un volum scris de un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, trebuie să te aștepți că nu vei avea un drum ușor de parcurs. Ultimii martori ai Svetlanei Aleksievici, o autoare care este, esențialmente, jurnalistă de investigații, sunt martorii eterni ai războiului. Scriitoarea bielorusă povestește, fără prea multe mângâieri pe cap pentru cititor, în ce fel conflictele mutilează și schimonosesc suflete și cum cicatricele lăsate de arme sau numai de existența lor în apropiere nu se șterg vreodată.
Sunt istoriile unor personaje care au văzut războiul prin ochi de copil, încercând să-și găsească mecanismele care să-i ajute să facă din prima lor vârsta una nu chinuită, ci normal în condiții brutale, violente, crude, inumane. Ei transformă războiul real, care le ia totul, într-un joc pe ulița prăfuită, care le oferă însă alte limite ale imaginației, prietenii, experiențe pe care nu au cum să le uite la maturitate.
Cartea lui Aleksievici este un semnal. Să nu repetăm ce ne-a făcut atât de mult rău.
Hanurile de altădată – iubiri, chefuri, crime și povești tenebroase (Dan Silviu Boerescu)
Odinioară, hanurile adăposteau trecerile prin lume a mii și mii de călători. Fiecare cu povestea și existența sa. Aceste povești se întrepătrundeau deseori, pentru că hanul juca un rol important printre locurile unei epoci de mult apuse.
Dincolo de zidurile acestor hanuri, aflate în răscruci de drumuri și de vremuri, se petreceau multe. Comori erau ascunse acolo, iar zgomotul petrecerilor răzbătea dincolo de ferestre. Erau fortărețe în momente critice, dar și tainițe pentru amantlâcuri. Ba chiar despre unele se spune și acum că sunt bântuite de stafii. Într-un fel sau altul misterele sunt peste tot prin aceste locuri de ospeție, poftă trupească, adăpost al unor averi pe care unii le caută și acum.
Colecția pusă la cap la cap de Boerescu reprezintă o vizită cu parfum vechi, un pic prăfuită, condimentată cu mister și istorie.