ComenteazăContinuând să mergeți spre vest de-a lungul râului, departe de frumosul pod Dom Luís I și spre mare, ajungeți în Afurada, un sat pescăresc. Afurada este cunoscută pentru oamenii care ă peștele în stradă și pentru faptul că este imposibil să mănânci prost acolo, peștele fiind atât de proaspăt, iar restaurantele atât de apropiate, încât sunt într-o cursă pentru a oferi cele mai bune preparate.
Atmosfera autentică și relaxată din Porto și împrejurimile sale fac din acest oraș o destinație de neuitat, diferită de agitația capitalei.
Continuând să mergeți, veți trece pe lângă un estuar și s-ar putea să vedeți un flamingo alb, dar asta va depinde de tiparele de migrație din acea perioadă a anului. Veți ajunge la Praia do Cabedelo do Douro, o plajă dulce în formă de semilună unde se practică sporturi nautice.
Există spațiu pentru diferență, din punct de vedere arhitectural, în al doilea oraș. Există patrimoniu, așa cum arată plăcile dramatice ale stației de tren São Bento și Livraria Lello, librăria frumos ornamentată.
Stația de tren São Bento și Livraria Lello sunt două dintre cele mai notabile atracții arhitecturale din Porto.
Pe măsură ce părăsești centrul istoric și urci spre cartierul Bonfim, senzația este mai degrabă ca în Shoreditch, estul Londrei, în secolul 20, decât în secolul 21. Donau este o cafenea în care se face propriul rachiu, dar este și un colectiv care organizează seri de club și ateliere de linogravură pentru a strânge bani pentru Gaza.
În unele locuri, Porto este frumos, orientat spre petrecerea timpului liber, totul este orientat spre o priveliște a malului mării, și niciuna dintre aceste zone nu este mai departe una de cealaltă decât o plimbare de un sfert de oră. În alte locuri, este un oraș muncitoresc în care oamenii trăiesc.
Un oraș secundar al unei țări are întotdeauna un specific. Milano are moda, Hamburg are viața de noapte, Porto are vinul de Porto. Marile case se ridică spectaculos peste Vila Nova de Gaia, atât de grandioase, încât par să aibă propriile miliții.
Este cumva de necrezut că ai voie să intri, cu atât mai puțin că, odată intrat, poți face ce vrei, să-l tratezi ca pe o experiență educativă cu un tur, sau mai degrabă ca pe un bar. Poți transforma vinul alb de Porto într-o băutură de sesiune adăugând tonic.
Poți transforma vinul de Porto într-un aperitiv zilnic, mai degrabă decât un digestiv pentru ocazii speciale, consumând tawny în loc de vintage, începând mai devreme și mâncând migdale sărate cu el. Totuși, nu este cu adevărat o băutură de prânz.
Portul va fi întotdeauna mai tare decât vinul, datorită istoriei sale, fiind fortificat cu alcool extra pentru a supraviețui călătoriei către Marea Britanie, când legăturile cu Bordeaux au fost întrerupte de războiul de o sută de ani.
Puteți, desigur, să optați pentru mâncare de înaltă calitate. Pátio 44 are prețuri medii, dar este foarte inventiv; Euskalduna Studio este o versiune portugheză întunecată a sălii de mese din filmul The Menu, deoarece, oricât de idiosincratic ar fi Porto, va exista întotdeauna un meniu de degustare în zilele noastre.
Dar există o simplitate constantă în multe dintre mâncăruri. Este perfect plauzibil ca un loc administrat de un proprietar să servească doar brânză, șuncă și vin. În micuțul Morro dAmores, cu patru locuri, al cărui proprietar iubește Bob Marley și uneori își dublează comerțul aruncând niște perne pe prag, șunca și brânza par să existe doar din politețe.
Mai aproape de Bonfim, Queijaria Amaral oferă brânzeturi portugheze din toată gama, de la acele brânzeturi tinere, de oaie, moi, cu un singur ton, care sunt plăcute, dar puțin dure, până la brânzeturi tari și maturate, care sunt ascuțite, bogate și distinct erbacee. Dacă doriți o masă obișnuită, cu toate grupele alimentare, există locuri remarcabile cu siguranță: Adega São Nicolau este unul, dar este extrem de greu să greșești. Restaurantele cu prețuri exagerate par a fi o evoluție târzie care afectează doar capitalele. Sau poate am avut eu noroc.