„L-am întâlnit pe Dragoş într-un moment în care amândoi sufeream în urma unor despărţiri dureroase. El tocmai terminase un proces de divorţ lung şi epuizant psihic. Iar eu abia ieşisem dintr-o relaţie ce durase câţiva ani. Eram cu moralul la pământ şi nu credeam că vreodată se va mai putea schimba ceva în viaţa mea. Timpul trecea şi nu se întrezărea nicio rază de optimism.
Am trăit miracole de Paști
Mă izolasem de toată lumea şi nu mai ştiam nimic altceva în afară de serviciu şi casă. Ba chiar am început să mă neglijez. Părinţii mei îşi făceau griji şi încercau să mă scoată din apatie. Însă de fiecare dată ajungeam să ne certăm până la urmă. Dar, în urmă cu 10 ani, am mers împreună cu toată familia la slujba de Înviere. Nu ştiu ce s-a petrecut în sufletul meu atunci. Însă ceva s-a schimbat. Am simţit o uşurare, de parcă evadasem dintr-un loc închis, întunecat, după multă vreme. În prima zi de Paști, după ce am luat masa cu toţi ai mei, am primit invitaţia unei prietene de a-mi petrece seara la ea. Pentru că avea mai mulţi invitaţi. Aveam cunoştinţe commune. Aşa că m-am gândit că mă voi simţi bine în compania lor. A fost o seară deosebită. Acolo l-am cunoscut pe Dragoş. Și, după ce ne-am povestit vieţile până în zori, ne-am hotărât să rămânem împreună pentru totdeauna. Dragostea ne-a fulgerat pe amândoi din prima clipă.
Rugile ne sunt ascultate
Citește mai departe pe www.libertateapentrufemei.ro