5 comentariiEl este prăznuit de creștin ortodocși în fiecare an pe 26 septembrie, această zi de mare sărbătoare pentru români find marcată cu cruce albastră în calendarul ortodox.
Dar, cine a fost, de fapt, domnitorul Neagoe Basarab și cum și-a pus el amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească vei afla citind articolul de față.
Cuprins:
Cine a fost Neagoe Basarab?
Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, în anul 1482, la Curtea de Argeș. Descendent al familiei boierilor Craioveşti, ctitorii Mânăstirii Bistrița, afost fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, Neaga din Hotărani. După alții, Neagoe ar fi fost fiul lui Basarab al IV-lea cel Tânăr.
A fost căsătorit cu Despina (Miliţa), descendentă din familia de despoţi Brancovič şi din Cantacuzinii bizantini.
După cum era moda vremii, a primit o educație aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi de la Maxim Brancovič. Astfel, el a reușit să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, precum şi greaca, slavona și latina.
A urmat o serie de călătorii în Ungaria, Austria și Constantinopol care au avut scopul de a-și împlini educația și a-și forma gustul artistic. Revenit în țară, Neagoe Basarab a preluat diverse funcții în structurile statale ale Țării Românești.
Dotat fiind cu însușiri deosebite, el a avut o ascensiune rapidă pe scara dregătoriilor în Sfatul domnesc. La vârsta de 19 ani deținea deja funcția de postelnic în timpul domniei lui Radu cel Mare (decembrie 1501-19 iunie 1509), ca și în timpul lui Mihnea cel Rău (1508-1510). Apoi, în vremea lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț) ajungea mare comis (24 aprilie 1510-28 noiembrie 1511).
Domnia lui Neagoe Basarab
Neagoe Basarab a fost, așa cum spun istoricii vremii, omul epocii sale. A fost un domnitor plin de evlavie și erudit, viteaz și dibaci în meșteșugul armelor și în organizarea armatei, un gospodar iscusit, politician desăvârșit, diplomat abil și un bun psiholog cu reale calități de pedagog.
Sprijinit de turci, la care se refugiase anterior, viitorul domn Neagoe Basarab a revenit cu ajutorul lui Mehmed Beg, aliatul Craioveștilor, şi l-a învins pe Vlad cel Tânăr, domn al Ţării Româneşti între 1510-1512, care a fost ucis.
La 23 ianuarie 1512 avea să fie înscăunat pe tronul Ţării Româneşti cu sprijinul aceluiaşi Mehmed Beg. Domnia lui a coincis cu o perioadă paşnică, de mare strălucire culturală, cu un oarecare echilibru social-politic şi, ca atare, domnul a putut să-şi îndrepte atenţia spre opera de organizare internă.
Ca domn al Țării Românești, Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerțului și a meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. Totodată, a refăcut forţa militară a Ţării Româneşti.
În vremea lui s-a fixat hotarul dintre Oltenia şi Transilvania, acţiune care anunţa timpuri moderne, apariţia noţiunii de frontieră. În același timp, el a încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și cu Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici.
El a continuat viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare încercând să devină parte a unei coaliții a statelor răsăritene împotriva Imperiului Otoman.
În anul 1519, împreună cu Ștefan al IV-lea al Moldovei, Neagoe Basarab a trimis un singur ambasador la Vatican prin intermediul căruia „Basarab și aleșii săi fii Theodosie și Petru și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor participa alături de ceilalți principi creștini și de Papa la „sfânta expediție împotriva lui Selim I, tiranul turcilor”. Cu toate aceste, Țara rămâne a rămas pe perioada domniei sale vasală Imperiului Otoman.
Pentru toate realizările sale, Neagoe Basarab avea să fie supranumit de scriitorul și filologul Bogdan Petriceicu Hașdeu „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof”. Mai târziu, fostul prim-ministru al României din perioada interbelică, Nicolae Iorga, îl numea pe Neagoe Basarab „domn cu apucături împărăteşti”.
Cel mai cult domnitor al Țării Românești
Înrâurit de credința mamei sale, Neagoe Basarab a deprins de mic copil învățăturile mântuitoare si virtuțile creștine. Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a străbunicilor săi, a devenit școală duhovnicească pentru evlaviosul Neagoe.
În acele vremuri, cu Voia lui Dumnezeu, la Mănăstirea Bistrița s-a retras marele între patriarhi Nifon al Constantinopolului. Acesta fusese chemat în Țara Românească pe la anul 1502 de voievodul Radu cel Mare pentru a reorganiza și întări viața bisericească.
De la Sfântul Ierarh Nifon, Neagoe Basarab a deprins taina rugăciunii isihaste, evlavia și trezvia sufletului, învățătura și înțelepciunea lui Hristos și a dobândit înalt spor duhovnicesc.
Neagoe Basarab a fost și un mare ctitor. El a contribuit la reconstruirea bisericii vechii mitropolii din Târgovişte, capitala de atunci a ţării, la reconstruirea mănăstirilor Tismana, Cozia şi Snagov, la rezidirea şcolii din Scheii Braşovului și a reparat şi înzestrat cu daruri multe mănăstiri şi biserici.
În timpul domniei sale a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, unde se odihnesc resturile pământești ale voievodului. De acest monument se leagă mitul dărâmării peste noapte a bisericii din „Meșterul Manole” și a sacrificiului soției acetuia, Ana.
Există multe alte variante ale legendei culese de Vasile Alecsandri, iar una dintre acestea spune că Ana era, de fapt, sora de lapte a lui Neagoe Basarab şi fiica din flori a lui Pârvu Craiovescu .
Ctitor al Mănăstirii de la Curtea de Argeș
Construită între anii 1514 și 1522, mănăstirea a fost o adevărată capodoperă arhitectonică a acelor timpuri. care s-a păstrat până în zilele noastre. Construcția îmbina motive bizantine, orientale (microasiatice şi armeneşti), sârbeşti şi occidentale. Sfinţirea mănăstirii s-a făcut la 15 august 1517.
Prin activitatea culturală Neagoe Basarab și-a pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească. El este autorul uneia dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi sud-est europene, „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“, considerat un veritabil tratat de diplomație.
Scrisă între anii 1519-1521 în slavonă, se crede că această monumentală lucrare a fost tradusă în limba română de către Udriște Năsturel în română cândva pe la jumătatea veacului al XVII-lea. De altfel, există o copie atestată în limba română ce datează din anul 1654.
Neagoe Basarab a trecut la cele veșnice în ziua de 15 septembrie 1521, la vârsta de 39 de ani. A fost înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa.
Pe piatra de mormânt stă scris următorul mesaj: „A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat”.