Așezat undeva pe
străduțele ferite ale cartierului Dorobanți, muzeul fondat de Krikor Zambaccian
la finalul anilor 40 se bucură de ceva mai multă atenție
din partea turiștilor sau a localnicilor decât alte obiective din capitală. Are
și de ce. Casa donată statului român de omul de afaceri și colecționar este în
sine o operă de artă. Umplută ochi cu lucrările unor mari pictori autohtoni
(Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu, Camil
Iser), dar și străini (Utrillo, Renoir, Corot, Delacroix).
Dincolo de valoarea și semnificația
sentimentală a lucrărilor expuse, importante și pline de culoare sunt și
poveștile care plutesc din acest loc și în care găsești multe indicii despre
relațiile dintre artiștii de vârf ai veacului trecut și dintre aceștia și
Zambaccian.
Vioara
s-a înclinat în fața paletei
Acesta din urmă, născut la sfârșit de secol la
Constanța, a devenit comerciant, scriitor și pasionat de arte. Înaintea
picturii însă, în copilărie, Krikor a cochetat cu vioara. Deci, pentru el,
muzica a apărut înaintea formei și culorii. Apoi însă tablourile au ajuns atât
de fascinante pentru el încât a început să le cumpere și să le strângă sub
forma unei colecții substanțiale. Printre zecile de picturi de la muzeul
Zambaccian s-a strecurat și o sculptură foarte rară, din prima perioadă a
creației lui Constantin Brâncuși. Acel Cap
de copil este cu atât mai rar cu cât Brâncuși și-a distrus cu mâna lui
operele din acea perioadă, considerându-le slabe.
Artiștii sunt organizați pe camere, iar
încăperea răcoroasă dedicată lui Ștefan Luchian are câteva povești care te țin
cu nodul în gât. Trei tablouri care-l reprezintă pe maestru și toate vin din
apusul vieții sale. În toate apare un bătrân chinuit de boală. Șocant este că Luchian
însă a murit la numai 48 de ani, în 1916, după ce a rămas paralizat în urma
unei scleroze multiple. În ultimii ani, după o existență dusă în sărăcie,
Luchian a pictat pentru că altcineva, probabil Traian Cornescu, un alt pictor
cătuia îi aparține unul dintre portretele expuse la muzeul Zambaccian, îi lega
pensula de mână și-i aranja florile pentru a-l ajuta să-și ducă la bun sfârșit
celebrele naturi moarte.
Soții
geloase și influențe puternice
Tot dincolo de ramele aurite și de culorile
prețioase ce decorează pereții muzeului stau amintirile unor prietenii. Una
plină de ghimpi – cea dintre Zambaccian și Tonitza. Cei doi s-au certat prin
intermediul unor articole în presă. Zambaccian a fost primul care a scris, iar
Tonitza a ripostat, tot printr-un material de ziar. Rezultatul imediat a fost
că omul de afaceri a voit să vândă, de supărare, toate tablourile semnate
Tonitza. Din fericire, nu a făcut-o. Pe termen lung însă consecințele au fost
triste – Zambaccian și Tonitza nu s-au mai împăcat și nu și-au mai vorbit
vreodată. O altă prietenie care însă a rezistat până la final a fost cea dintre
Mecena Zambaccian și Petrașcu.
Ce influență a mai avut Krikor Zambaccian
asupra artiștilor români? Păi, se spune că, la prima expoziție a lui
Ciucurencu, el a fost cel care a cumpărat primul tablou, dând astfel tonul în
lumea colecționarilor. În biroul său, în care cărțile din bibliotecă au rămas
aceleași de peste jumătate de secol, există un tablou de-al lui Pallady, care
reprezintă Pont Neuf din Paris și despre care colecționarul a spus: ”Am dat bani
o singură dată, iar el mă va bucura toată viața”. Probabil că aceasta este
esența activității de mare iubitor de artă și că se poate aplica tuturor
lucrărilor din muzeu.
Mai sunt și alte opere care au povestea lor
haioasă – cum ar fi o schiță care-l reprezintă pe pictorul Jean Alexandru
Steriadi dormind în șezut, după un ospăț generos – sau un pic șocantă: toate
desenele cu nuduri semnate de Petrașcu o au ca model pe soția sa, care era
foarte, foarte geloasă și care nu voia să-și lase soțul în prezența unor femei
mai tinere.
Pe 31 iulie, de la ora 16.30, amatorii au
ocazia de a vizita Muzeul Zambaccian, satelit al Muzeului Național de Artă al
României, în prezența unui ghid care știe și mai multe taine și amănunte
inedite despre pictorii români. Dacă nu ajungeți atunci, muzeul e deschis de
miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00. Biletul de intrare costă 10
lei pentru adulți, 5 lei pentru pensionari și 2,5 lei pentru copii.