Spații înalte, decorate colorat și complicat, cu auriu, roșu și albastru. Obiecte de cult, dar și ce ține de viața de zi cu zi a oricărei comunități evreiești din lume.
Tradiții vechi de mii de ani. Povești despre supraviețuire, dar și despre conviețuire. Niște istorie răsucită pe fus și, ca bonus, niște artă semnată Ciucurencu, Iser sau Margareta Sterian.
Sinagoga Unirea Sfântă a fost înălțată în 1910, în Cartierul Evreiesc. În ultimii câțiva ani a fost renovată, astfel încât arată ca la începuturile sale, doar că, între timp, aici nu se mai oficiază slujbe sau rugăciuni.
Din 1978, la inițiativa rabinului Moses Rosen, templul găzduiește muzeul de istorie al evreilor din România, o colecție bogată de documente, fotografii, costume, opere de artă și publicații care ilustrează viața comunităților evreiești la noi în țară și în lumea întreagă.
Bresle vechi
Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în România erau aproximativ 800.000 de evrei, povestește Hilda Grunberg, muzeograf. Asta însemna că în toată țara erau vreo 400 de sinagogi, dintre care 100 doar în București. În urma războiului, a nenorocirilor din lagărele de exterminare, dar și a migrației cetățenilor de etnie evreiască, comunitatea din România a ajuns acum să numere până la 5.000 de membri.
Acum, muzeul arată
împletirea culturală, economică și politică dintre români și evreii de pe
meleagurile noastre, conviețuire care datează din secolul al XV-lea. De atunci
datează și primele bresle profesionale ale comunității, fiecare cu emblema sa,
deși cetățenia română a început să li se acorde de-abia în anul 1923.
Într-una dintre încăperile muzeului este amenajată o sală de clasă de acum 100 de ani, unde rabinul îi învăța pe copii scrisul, cititul, socotitul și învățăturile Torei.
În sinagoga-muzeu nu se mai află în prezent niciun sul sfânt al Torei, pentru că toate cărțile sacre care s-au deteriorat au fost duse pe pământ israelian și îngropate acolo. Asta pentru că nu ai voie să distrugi niciun înscris al Torei.
Această sală adăpostea până acum o vreme un mic memorial al Holocaustului, care acum s-a mutat, într-o formă extinsă, la o altă adresă.
Vitralii și tablouri
Lucrurile expuse la muzeul din spatele Pieței Unirii vorbesc despre intimitatea familiei, despre tradițiile religioase, despre educație, despre mâncare, despre nunți, bar și bat mitzvah, acestea din urmă reprezentând ritualurile prin care se marchează trecerea băieților și a fetelor de la adolescență la maturitate.
Întregul loc “respiră” aer curat, fiind un spațiu generos care primește o lumină caldă și filtrată prin vitraliile spectaculoase de la etajele clădirii, acolo unde, odinioară, femeile își ocupau locul la rugăciune. Prin tradiție, bărbații stăteau la parter.
Cei mai mulți vizitatori ai așezământului sunt străini, care aleg să pună pe lista obiectivelor turistice din București și acest muzeu.
Locul este închis vinerea și sâmbăta, dar și astăzi, în mod excepțional, pentru că este 1 Decembrie, Ziua Națională a României. În restul duminicilor, puteți vizita în voie sinagoga-muzeu.
Intrarea este gratuită, dar la ieșire există un borcan, pentru cine dorește să facă o donație.
Totodată, muzeul organizează diverse activități pentru copii, din cadrul comunității sau din afara ei.