De când s-a mutat din sediul din bulevardul Dacia, unde a
stat vreo jumătate de secol, în casa boierească din strada Crețulescu, muzeul a
întinerit, pentru că toate cele patru niveluri sunt prezentate fără stratul
moral de praf la care te-ai aștepta, poate, când vine vorba despre cărți,
literatură și scriitori.
Viziunea este una absolut fresh, iar stilul decorativ
modern se îmbină cu zeci de tablete explicative, holograme, ghiduri audio –
separate pentru copii, adolescenți, adulți și în limba engleză, pentru turiști –
și exponate vechi, unele dintre ele de-a dreptul inedite.
Fascinantul scris de mână al romancierilor
Fiecare etaj din fosta locuință a generalului de armată
Leon Mavrocordat – pe la începutul secolului trecut – a fost repartizat unui
gen literar.
Astfel, la parter, vizitatorii se întâlnesc cu poezia.
Principalele figuri, tripleta Eminescu-Arghezi-Stănescu, cei care au redefinit
limbajul și simbolurile, ocupă o încăpere întreagă, pentru ca în camera vecină
să stea la loc de cinste două piese de mobilier care i-au aparținut lui George
Coșbuc – un scaun de birou și o bibliotecă mică și extrem de elegantă.
Peste tot stau aranjate, la vedere, filele cu scrisul de
mână al poeților – mai mult în copii decât în original, pentru că hârtia, din
păcate, tinde să se degradeze foarte repede la întâlnirea cu lumina.
La acest etaj există și o sală cu hublouri, dedicată lui
Mihai Eminescu, care-i prezintă opera și viața într-un mod interactiv și
atractiv.
Etajul I aparține prozei și prozatorilor, dar și
criticilor literari. Dacă n-ați mai văzut de mult timp o mașină de scris, aici
e locul pe care-l căutați! Unele dintre ele sunt atât de bine păstrate, încât
ai crede că sunt neatinse.
Într-un colț sunt expuse tabla și piesele de lemn pe care
Mihail Sadoveanu le-a primit cadou din partea Federației Române de Șah, prin
anii 60, cu piese personalizate – în alb sunt soldații moldoveni, în negru –
turcii.
Într-o altă parte, o încăpere întreagă este dedicată
întâlnirii dintre romanele scrise de români și arta cinematografică. Iar sub
fotografia Hortensiei Papadat-Bengescu sunt foi de manuscris care arată cât de
migălos își realiza autoarea planul pentru scris – pe capitol și pe personaje.
De remarcat că majoritatea facsimilelor arată actul pur al creației – mai toți
marii autori scriau, tăiau, corectau, înlocuiau, astfel că paginile scrise de
mâna lor seamănă mai degrabă cu niște hărți codificate.
Ghidul Pisissicius
Mansarda găzduiește genul dramatic – cu Caragiale în
frunte, urmat însă de Alecsandri, Ionesco, Sebastian sau Mușatescu.
Aici găsiți numeroase ecrane cu fragmente din piesele
celebre de teatru, deci dacă vă e dor de coana Chirița, aici o puteți întâlni. Sus,
în “podul” muzeului chiar e o mică sală de
teatru, cu 50 de scaune primitoare, unde se țin, foarte frecvent, spectacole,
dar și ateliere creative pentru cei mai mici dintre vizitatori. De fapt, copiii
primesc, în general, foarte multă atenție la Muzeul Literaturii, mai ales
pentru că audioghidul rezervat lor este deghizat într-un motan invizibil și
atotștiutor, pe nume Pisicissius.
Demisolul găzduiește o colecție mică de grafică în care
sunt prezentate multe clădiri din București, semnate de Ioan Cârdei, și artă,
constând mai ales din lucrările, stranii și sumbre, picturi sau sculpturi, ale
lui Mircia Dumitrescu, prieten foarte bun cu Nichita Stănescu.
Acolo sunt și foarte multe instantanee cu scriitori români,
majoritatea făcute de Ioan Cucu, “oficialul” fotograf neoficial al Uniunii
Scriitorilor.
O sală separată aparține memoriei scriitoarelor de seamă
din România – Nina Cassian, Cella Delavrancea, Magda Isanos, toate acolo,
într-un mănunchi de frumusețe și sensibilitate, pierdute undeva în negura unor
vremuri apuse.
Muzeul este deschis de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Un bilet costă 5 lei, dar elevii, studenții, militarii și pensionarii plătesc doar 2 lei. Copiii preșcolari și persoanele cu handicap beneficiază de intrare gratuită.