La etajul unei
case din Centrul Vechi se deschide o lume ce pulsa în toată splendoarea ei
cândva, cu un secol și mai bine în urmă, când Bucureștiul era supranumit, pe
bună dreptate, Micul Paris. Cum la anul intrăm în ceea ce putem numi “The
Roaring 20`s”, primii din
actualul mileniu, vizita la muzeul din centrul orașului reprezintă o călătorie
bogată și profundă în trecut, când Bucureștiul înflorea.
Eugen Ciocan, maître photographe, regizor și decorator, este părintele acestui loc absolut fermecător și crede în diverse mașini ale timpului.
Muzeul a împlinit de curând doi ani, dar de vreo zece noi ne jucăm aici de-a fotografia
Eugen Ciocan:
Nu e joacă, e ceva cât de se poate de serios. Proiectul Fotocabinet este mult mai “bătrân” decât muzeul în sine și este singurul atelier din partea noastră de Europă în care pozele sunt realizate folosind tehnicile vechi – sepia și colorat manual. La care se adaugă, în cel mai fericit mod cu putință, ținutele spectaculoase de epocă – rochii sclipitoare, șaluri, pene și paiete pentru doamne, costume elegante și pălării fățoase pentru domni. Fiecare cadru din casă poate deveni fundal pentru o astfel de poză venită din trecut.
Fotografia cu
însemnătate
“Prin acest
proiect am dorit să recuperăm un ritual din acele vremuri – mersul la fotograf.
Fotografia înseamnă un fragment dintr-o veșnicie. În acele vremuri, te
pregăteai pentru poză, îți asumai eternitatea, pentru că în ochii altora vedem
ceva esențial despre noi”, spune Ciocan, care este și colecționarul sutelor,
poate miilor de obiecte din fascinanta casă.
Spațiul are două
saloane – unul în stil francez, altul în stil oriental, atât de detaliat
decorate, încât transpunerea în trecut se transformă într-o experiență care
ține de simțuri – văzul, atingerea, ba chiar auzul participă la întreaga
aventură în trecut. Pentru că musafirul este însoțit în vizita sa de o muzică
plăcută, care întregește atmosfera.
În alte două
încăperi, mai mici, sunt așezate cu gust obiectele unei epoci demult trecute –
haine, narghilele, cărți și mobilă veche, porțelanuri, veioze cu forme
curioase, oglinzi prețioase, fotografii nou-vechi, cu rame cu amănunte
complicate. Iar cea de-a cincea cameră adăpostește așa-numitele suvenire. “Sunt
niște vechituri transformate într-o colecție”, spune, cu modestie, patronul
fermecătorului mic muzeu.
Concerte și
lansări de carte
După modelul caselor mic-burgheze de odinioară, acest loc este, înainte de orice, o casă deschisă. Acel spațiu care, după modelul locuințelor de oameni cu stare din perioada de strălucire a orașului, este deopotrivă scenă pentru evenimente culturale – concerte, piese de teatru, prezentări de carte sau proiecții de film.
“Vrem să fie un loc cultural și mai ales social”, adaugă Eugen Ciocan. Acesta își dorește, pe viitor, să-și extindă proiectul muzeal și la etajul superior al casei pentru care plătește deja chirie statului.
Muzeul, care are și o mică baie “de epocă”, are o grație și un șarm care merită toată atenția vizitatorilor, mai ales că prin Centrul Vechi trece aproape toată lumea.
Locul, care are și un loc virtual, este deschis de miercuri până sâmbătă (12:00-20:00) și duminică (12:00-18:00) și, deocamdată, nu se plătește bilet, ci se solicită, în mod elegant, o donație foarte mică.
Incearca si aceste locuri de vizitat langa Bucuresti! Sunt relaxante.