ComenteazăSă fii dascăl e un har
Pentru că activitatea din spatele catedrei nu reușea să-mi acopere necesitățile financiare, am ales să lucrez într-un alt domeniu, unde activez și în momentul de față. Salariul este, ce-i drept, ceva mai mare în raport cu cel din sistemul de învățământ. Totuși, dorul de copiii cărora le predam cu drag limba franceză m-a împins să fac un gest pe care n-am să-l regret vreodată. Într-o zi, am decis să merg la Protecția Copilului, unde am depus o cerere cu scopul de a desfășura o activitate instructiv-educativă, ca voluntar, la un Adăpost de zi și de noapte pentru copiii străzii din oraș. Spre surprinderea mea, la scurt timp cererea mi-a fost aprobată. De aproape trei luni, petrec, în fiecare sâmbătă, câte o oră, alături de câțiva copilași proveniți din familii defavorizate, cu scopul de a-i învăța prin joc și cântec ceva util pentru viitorul lor – o limbă străină.
Bucuria e cea mai mare răsplată
În mijlocul acestor suflete de copil mă simt cu adevărat bun om împlinit și fericit. Mă consider norocoasă pentru faptul că Dumnezeu mi-a dat harul de a fi un bun dascăl și un bun exemplu pozitiv prin talent, implicare, dăruire și nevoia de a fi de folos și de a face bine unor copii nevoiași, fără a aștepta nimic în schimb. Acești copilași, prin naturalețea și gingășia lor, mi-au umplut inima de căldură , speranță, împlinire și bucurie. Ei mi-au schimbat viața în bine, mi-au readus zâmbetul pe buze și pe chip, și pentru asta aș dori să le transmit un sincer și un călduros „Mulțumesc!”.
Mi-am dat seama că adevărata fericire vine din lucruri simple, iar vorbele lui Buddha: „Învață-ți inima către facerea de bine” – au devenit motto-ul meu. La fel de mult cred și în îndemnul lui Seneca: „Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni”.
Madalina Radu, Cluj-Napoca