Comentează
Născută, botezată și crescută în religia ortodoxă, Ileana a fost întotdeauna credincioasă și atașată de rugăciune. Împreună cu mama sa, care îi transmisese această iubire de Dumnezeu, vizita adesea sfintele mănăstiri și era pătrunsă de slujba Sfintei Liturghii.
A avut o copilărie frumoasă și ocrotită până în 1916, când regele Ferdinand a semnat declarația de război împotriva Puterilor Centrale și România a intrat în Primul Război Mondial. Familia regală ținea ca toți membrii săi să își asume obligațiile ce derivau din acest statut, astfel că și Ileana, împreună cu mama și frații săi vizitau soldații răniți din spitale, le duceau mâncare și-i îngrijeau.
Odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, pentru principesa Ileana venise vremea măritișului, iar regina Maria încerca să găsească o partidă bună pentru fiica ei. Frumoasă, sprintenă și inteligentă, Ileana era înconjurată de pețitori. Primul candidat la mâna principesei a fost respins de familia regală pe motiv de boală. Cel de al doilea a fost de asemenea respins, pe motiv de „moralitate îndoielnică”.
Aflată într-o vizită în Spania împreună cu regina-mamă, îl cunoaște la Barcelona pe arhiducele Anton Habsburg de Austria, în vara anului 1930. ”Era un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins“. În martie 1931 se întâlnesc din nou într-o vizită la Paris.
O lună mai târziu, în aprilie 1931, îi cere binecuvântarea fratelui său, regele Carol al II-lea, să se căsătorească cu Anton, spunându-i într-o scrisoare: „Simt cu adevărat că am găsit bărbatul care mă va face fericită. Sigur, viitorul se află în mâinile lui Dumnezeu, dar, având încredere în El, gândesc că Anton este omul lângă care voi putea să înfrunt viața fără frică și că voi descoperi în el partenerul și sprijinul de care am atâta nevoie”. Cunoscându-se mai bine, Principesa Ileana și Arhiducele au descoperit că erau compatibili: „Avem multe lucruri în comun; ne plac zborurile cu avionul și ne înțelegem foarte bine”.
În Marea Sală a Castelului Peleș, într-o zi înnorată de 24 iulie 1931, Principesa Ileana s-a căsătorit civil cu arhiducele Anton de Habsburg. A doua zi au fost cununați religios de către Arhiepiscopul Alexandru Cisar și Monseniorul Vladimir Ghica în cadrul unei ceremonii catolice. Deși ortodoxă până la moarte, Ileana a acceptat acest compromis pentru a-și uni destinul cu alesul inimii ei. A urmat un dineu de gală la Castelul Peleș, cu peste 600 de invitați. Darurile de nuntă au fost impresionante. Cel mai iubit cadou a venit din partea Reginei Maria: o tiară confecționată din diamante și safire, moștenită de la mama sa, Maria Alexandrovna, fiica țarului Rusiei.
Frumoasa mireasă purta o rochie albă de mătase, brodată, ce îi scotea în evidență silueta, cu un decolteu în formă de V. Gâtul îi era înconjurat de un șal. Pe cap purta un voal din tul alb, iar deasupra lui tradiționala beteală românească. O trenă lungă atârna pe o suprafață întinsă. Luna de miere și-au petrecut-o la Castelul Bran.
După căsătorie, însă, a căzut vestea care a schimbat complet viața Ilenei. Regele le-a interzis tinerilor căsătoriți să locuiască în România, din cauza originilor lui austro-ungare. Cu durere în suflet, au plecat la München, unde au închiriat o casă. Ileana era profund îndrăgostită de Anton:
”Totul este plin de iubire și fericire; nici n-aș fi crezut că e posibil să se simtă cineva atât de mulțumit cum mă simt eu”, îi scria unei prietene. Dar suferința de a trăi departe de țara sa natală a rămas vie în sufletul ei.
În primăvara următoare a descoperit că era însărcinată. În vara lui 1932 s-au mutat într-o casă din Austria, la sud de Viena. Deși își dorea să dea naștere primului său copil pe pământ românesc, fratele său, Regele Carol al II-lea, i-a refuzat și această bucurie. Regina Maria a asistat-o la naștere, aducând din România un vas cu pământ românesc pe care l-a așezat sub patul de travaliu. A fost o naștere grea și abia după trei zile de chin a venit pe lume Ștefan Habsburg, Arhiduce de Austria.
Principesa Ileana și Arhiducele Anton au avut împreună șase copii: Ștefan, Magi, Herzi, Dominic, Sandi și Minola
Ileana nu trăia acolo potrivit statutului său de „arhiducesă”. Îi plăcea să se implice în treburile gospodăriei, supraveghea stupii, învăța să tundă oile, torcea lâna, tricota ciorapi și pulovere pentru familia ei.
Timpul și greutățile i-au îndepărtat însă pe cei doi soți și au măcinat iubirea care i-a legat cândva. După mulți ani petrecuți împreună, mariajul celor doi s-a sfârșit în anul 1954 cu un divorț. În același an Ileana s-a recăsătorit cu Ștefan Isărescu și s-a stabilit peste Ocean, în Massachusetts.
Credința ortodoxă pe care a purtat-o cu ea pretutindeni în suflet i-a dat putere să depășească pierderea fiicei sale, Arhiducesa Maria Ileana, la numai 26 de ani, într-un accident aviatic, la 15 ianuarie 1959, precum și gravul accident de călărie al Arhiducelui Ștefan și coma în care a stat. Ca urmare a tragicelor întâmplări, în anul 1961 a luat calea călugăriei, devenind novice la o mănăstire. A divorțat de Ștefan Isărescu în anul 1965 și tot atunci a devenit Maica Alexandra. A înființat Mănăstirea cu hramul „Schimbarea la Față” din Ellwood City, în Pennsylvania, a cărei stareță a fost până la moarte.
Abia în anul 1990, după căderea comunismului, a reușit să revadă Romania sa dragă. În anul 1991 s-a mutat la veșnicie în cântarea repetată a Trisaghionului și a clopotelor mănăstirii. Vasul de lut cu pământ românesc, deasupra căruia și-a adus pe lume copiii și pe care l-a păstrat ca pe un suvenir de mare preț, a fost îngropat împreună cu ea.