Am prins-o cu altul, dar am iertat-o de dragul copiilor

Ca tată a cinci copii trebuie să fiu mereu capabil să muncesc pentru a oferi familiei mele cele necesare traiului. Dacă acum niște ani mi-ar fi spus cineva că voi ajunge fermier, nu aș fi crezut.

Eram un tânăr visător, de 28 de ani, când am cunoscut-o pe Elena. Eu vindeam ceasuri. Aveam un mic magazin într-un centru comercial din oraș. Aveam o viață liniștită. Pe plan personal mă simțeam neîmplinit deoarece nu îmi întâlnisem jumătatea până la acea vârstă, dar îmi păstram optimismul.

Toată ziua mi-o petrecem în magazinul meu. îmi plăceau ceasurile, așa că era o plăcere să discut despre ele și să ajut cumpărătorii să ia cea mai bună hotărâre. După vreo doi ani, lângă magazinul meu a apărut o mică tarabă, din aceea specifică unui centru comercial.

0 domnișorică ce vindea produse cosmetice și-a instalat acolo o măsuță și făcea reclamă. A venit hotărâtă la mine în magazin și m-a întrebat dacă doream un parfum.

— Nu, mulțumesc, domnișoară! Nu are cine să mă miroasă, i-am zis eu prefăcut. Era drăguță și speram să aflu dacă era singură sau într-o relație.

— Vai, dar se poate ca asemenea specimen de bărbat să fie singur? Haideți să mirosiți, am și testere! Să vedeți ce succes o să aveți la femei dacă vă dați cu parfum de la mine!

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

— Dumneavoastră care vă place? am întrebat-o curios.

— Acesta! a răspuns hotărâtă și mi-a întins o sticluță mică.

— Păi, dacă dumneavoastră vă place acesta, îl cumpăr!

Elena a sărit în sus de bucurie. Era prima ei vânzare. Am făcut cunoștință și ne-am împrietenit. A devenit un obicei ca, la prânz, să închidem magazinele și să luăm masa împreună. Găseam în ea acele calități pe care le căutam pentru o viitoare soție. M-am hotărât destul de repede să-i cer mâna. Voioasă și deschisă, a spus „da” din toată inima.

— Un singur lucru îmi doresc, dacă mă căsătoresc cu tine, a adăugat Elena.

— Care ar fi acel lucru, draga mea?

— Să aducem pe lume toți copiii pe care îi vom concepe. Altfel, nu mă mărit.

— și eu îmi doresc mulți copii, am răspuns, bucuros că îi puteam îndeplini cererea. Vom fi o familie mare și fericită.

Nu ne gândeam atunci cu ce o să-i creștem sau cât de greu ne va fi. Am făcut o nuntă mare și frumoasă. Au participat rude, prieteni, colegi de școală. Elena arăta ca o prințesă în rochia albă de mireasă. Eram mândru că aveam o asemenea soție.

Imediat după nuntă, a venit vestea că urma să fim părinți. Am sărbătorit bucuroși. Sarcina a decurs bine, Elena nu a avut probleme excepționale. La 9 luni, s-a născut Mihai, primul nostru băiețel. Era perfect sănătos și a primit nota 10 la naștere.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Ne-am adaptat la viața în trei destul de ușor. Mihai a fost un bebeluș tare cuminte. Doar vreo două nopți a plâns din cauza colicilor. Elena îl alăpta, eu mergeam în continuare la magazin. Vânzările se mențineau la același nivel, numai că banii nu ne mai ajungeau ca înainte. Cheltuielile cu copilul erau mari. Când Mihai a împlinit 9 luni, am aflat că Elena era din nou însărcinată. Ne-am bucurat din nou și am mers mai departe. S-a născut Sara, fetița noastră. Mihai a început să fie gelos pe cea mică.

Cu banii ne descurcam tot mai greu. Elena era hotărâtă să nu renunțe, ci să nască toți copiii pe care îi concepeam. Nu accepta să ne protejăm. Mă tot gândeam să îmi fac fără știrea ei vasectomie, ca să nu mai poată să rămână însărcinată. Când să mă decid, soția mea a venit cu o propunere:

— știi la ce m-am gândit, dragă Viorel? Viața e destul de grea cu doi copii mici. Cu banii ne descurcăm tot mai greu.

— Așa este, draga mea. Vrei să începem să ne protejăm?

— Nici prin gând nu mi-a trecut să ne protejăm! Vreau să ne mutăm la țară. Aerul este mai curat, hrana mai sănătoasă pentru copii. Vindem magazinul de ceasuri și apartamentul. Cu banii aceștia și cu ce mai avem la bancă cumpărăm o căsuță cu multe camere într-un sat și ne facem o fermă. Eu mă ocup de grădină, tu de ani-male. Așa ne va fi mult mai ușor.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Mi s-a părut o idee bună să trăim la țară. în câteva luni, am vândut tot și ne-am mutat. Ne-am făcut o fermă. Am cumpărat oi și vaci. Elena era deja însărcinată cu al treilea copilaș. Aveam lapte și brânză din belșug, mălai pentru mămăligă ne aduceau sătenii, în schimbul unui litru de lapte. Legume și fructe aveam în grădină.

Soția mea era harnică. Iarna aveam cămara plină cu borcane de zacuscă și murături. Vara aveam tocănițe de legume proaspete și salate. Nu ne lipsea nimic. După trei ani la țară, am triplat numărul animalelor. Am încheiat un contract important cu o firmă de lactate.

Cum nu mai reușeam să mă ocup singur de toate animalele, i-am propus Elenei să angajăm un cioban pentru oi. Ea a fost de acord și l-a propus pe Mitu. Aveam deja cinci copii. Eram un tată și un soț mândru.

Elena m-a anunțat că era însărcinată cu al șaselea copil. M-am bucurat ca de fiecare dată când am auzit. Numai că, în acea zi, m-am întâlnit cu Ion, un bărbat din sat cu care mă împrietenisem. I-am dat vestea cea bună. Ion a căzut pe gânduri.

— Ce-i, Ioane, nu te bucuri pentru mine? l-am întrebat.

— No, eu mă bucur, măi Viorele, numai că mă întreb când ai avut tu timp să faci copilul ăsta, dacă ești toată ziua plecat?

Abia când Ion a rostit acele cuvinte mi-am dat seama că eu nu mai făcusem dragoste cu Elena de mai bine de două luni.

Gândul că nu ar fi fost copilul meu a încolțit în mintea mea.

— Măi Ioane, tu știi cumva ceva ce eu nu știu?

Ion a dat din umeri. Cum îndoiala m-a cuprins, m-am gândit să o urmăresc pe Elena. Aveam cinci copii în ogradă și al șaselea pe drum. Doar copiii nu apăreau doar că mâncam la aceeași masă cu nevas-ta. „Prost mai sunt!”, mi-am spus în gând.

A doua zi, m-am prefăcut că plec la păscut cu vacile. Elena trebăluia prin curte. M-am ascuns în spatele casei. La vreo 10 minute după ce am plecat, din șopron a ieșit Mitu. A intrat cu nevasta mea în casă. Văzând că au trecut mai bine de 20 de minute și ei nu mai ieșeau, am intrat și eu în casă. Când am deschis ușa i-am găsit întinși pe jos, făceau ceea ce noi nu mai făcuserăm de atâta timp.

— Acum înțeleg eu cum de ești iar gravidă, Eleno!

S-au albit la față amândoi. Mi-au spus că era prima dată când se întâmpla. Am amenințat-o pe soția mea că vând tot și mă mut din nou în oraș.

— Te las să te descurci singură cu toți plozii pe care i-ai făcut! E vreunul dintre ei al meu? am întrebat-o.

— Toți sunt ai tăi! mi-a zis ea.

— Dacă sunt în ograda mea, nu înseamnă că sunt ai mei! 0 să facem teste de paternitate pentru toți copiii. Care este al meu rămâne cu mine. De restul nu mă interesează.

Am plecat nervos la Ion, prietenul meu. L-am rugat să îmi dea vin ca să mă îmbăt. M-am întors acasă noaptea. Am găsit-o pe Elena zăcând în pat, plină de sânge. Mi-a zis că pierduse sarcina. Nu am crezut-o, dar nici nu m-a interesat. I-am spus că eu nu o să mă mai culc cu ea decât dacă ne protejăm. Nu mai accept alt copil.

Nu am avut curaj să renunț la fermă și la tot ce am construit împreună, așa că nu am divorțat. Nu am făcut nici teste de paterni-tate. M-am atașat de copii. Ei nu au nicio vină pentru că mama lor s-a culcat cu ciobanul. Nu aș vrea ca ei să sufere, aflând poate că nu sunt tatăl lor.

Am continuat să trăim ca și până acum. Mihai și Sara sunt la școală. Cei mici au început grădinița. Elena este la fel de muncitoare. Se ocupă de casă, spală, face mâncare. Nu am ce să îi reproșez. încerc să o iert pentru faptul că mi-a fost infidelă și să mă conving pe mine însumi că toți cei cinci copilași sunt din sângele meu. Cred că e mai bine așa, decât să distrug o familie. Pe Mitu l-am dat afară de atunci.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News