Când trebuie să te alarmezi
Surditatea la vârstă adultă – expunerea la zgomot poate determina modificări reversibile sau ireversibile, în funcţie de intensitatea, durata şi frecvenţa zgomotului. Expunerea brutală la un zgomot traumatizant – determină, pe lângă senzaţia de ureche înfundată sau de jenă auditivă la gălăgie, dureri auriculare, dureri de cap, astenie, oboseală intelectuală şi tulburări vizuale.
Prezentarea de urgenţă la un serviciu de ORL poate optimiza recuperarea. O expunere îndelungată la zgomot – este urmată de o oboseală auditivă, însoţită de o senzaţie temporară de ureche înfundată, chiar şi într-un mediu liniştit. Se poate transforma în surditate. Timpul de recuperare e proporţional cu durata expunerii la zgomot.
Expunerea îndelungată la zgomote uşoare sau medii – gălăgia din mediul casnic poate conduce la perturbări ale somnului, modificări ale ritmului cardiac, creşterea tensiunii arteriale, a frecvenţei respiratorii, perturbări ale echilibrului hormonal, tulburări de concentrare şi de comportament.
Pierderea de auz asociată cu procesul de îmbătrânire – nu are neapărat legătură cu vârsta cronologică. De obicei, apare după 50 de ani, instalarea şi gradul de degradare ale auzului variind de la o persoană la alta.
Iată semnalele de alarmă specifice îmbătrânirii auzului:
- cuvintele par neclare, mormăite;
- auzul e mai dificil când e gălăgie;
- cuvintele răspicate deranjează; 4 audiţie redusă, în lipsa contactului vizual; 4 auz scăzut de la distanţă;
- mărirea volumului pentru tv/radio;
- zgomote în ureche. Toate acestea duc la: scăderea abilităţii de comunicare, dezangajări sociale, priOtitele mejduirea autonomiei, tensiuni familiale sau introvertire.
Tratament specific nu există, protezarea fiind uneori singura alternativă convenabilă. Tinitusul sau ţiuitul urechilor – poate să fie perceput nu numai de bolnav, ci şi de medic sau de anturaj. În ultima situaţie, cauza o reprezintă modificările sistemului vascular din zona capului şi a gâtului (tumori vasculare, stenoze arteriale, fistule intracraniene) sau contracţiile musculaturii vălului palatin sau ale urechii medii.
Tinitusul perceput numai de bolnav poate apărea ca urmare a unei afecţiuni a urechii, cauzate de inflamaţii, infecţii, modificări vasculare, expunerea la substanţe toxice externe sau interne, ce afectează urechea (aspirină, plumb, nicotină, uremie, hiperglicemie, hipotiroidism).
Uneori, tinitusul e determinat de modificări ale coloanei cervicale, de tulburările articulaţiei maxilare, de traumatisme craniene. În toate aceste cazuri, tratamentul tinitusului constă în întreruperea administrării substanţelor toxice şi, respectiv, în tratarea bolii din cauza căreia a apărut.
Te poţi trata naturist cu lumânări pentru urechi
Se numesc lumânări, dar sunt de fapt un fel de conuri de pânză, impregnate cu ceară de albine şi parafină. Acestea se introduc în ureche, apoi se aprind şi produc un aşa-numit efect de coş, care are rolul de a curăţa conductul auditiv, de a egaliza presiunea în cap şi în urechi şi de a influenţa producerea cerumenului.
Metoda era folosită în vechime de vraci pentru tratarea durerilor de urechi sau a celor de dinţi, cauzate de frig sau de curent. Aceştia nu utilizau lumânări, ci făceau cornete din hârtie. Vârful acestora era introdus în urechea bolnavului, care ţinea capul spre lateral, iar partea superioară a cornetelor era aprinsă, obţinându-se acelaşi efect de coş.
Otitele, cele mai frecvente probleme
Otitele medii acute sunt cele mai frecvente afecţiuni ale urechii medii, importanţa lor derivând atât din frecvenţa, cât şi din sechelele pe care le lasă inflamaţia sau infecţia incorect tratate. Boala se manifestă prin: auz diminuat, durere violentă (care poate iradia în ceafă , în creştetul capului , la dinţi şi la globii oculari) sau secreţie purulentă şi apare la toate grupele de vârstă, în strânsă legătură cu epidemiile de viroze ale căilor respiratorii superioare. Profilaxia constă în tratarea focarelor infecţioase, cercetarea eventualului teren alergic şi supravegherea atentă a copiilor până la vârsta de trei ani, care au făcut frecvent otită supurată.
Iată cu ce este bine să le îngrijeşti
Beţişoarele pentru urechi
Poveştile despre beţişoarele de urechi care pot face mai mult rău decât bine sau despre aşa-zisele efecte nedorite ale spray-urilor de curăţare sunt doar invenţii, susţine dr. Andaluzia Oancea, care spune că, folosite cu grijă, aceste produse sunt ideale pentru igiena urechilor.
Toaleta urechilor se face cu ajutorul beţişoarelor speciale, pe care le puteţi achiziţiona din farmacii sau din centre comerciale. Ambalajul trebuie să fie sigilat. Beţişoarele pentru copii sunt concepute cu un guleraş, care împiedică pătrunderea excesivă în conductul auditiv şi previne riscul unor leziuni ale membranei timpanului.
Potrivit dr. Andaluzia Oancea, folosite excesiv, acestea pot traumatiza conductul auditiv extern, ducând la inflamaţii sau infecţii locale, cunoscute ca otite externe, la perforarea timpanului, ori la tasarea cerumenului care rămâne în ureche, în loc să fie eliminat.
Spray-urile şi soluţiile
Produsele ceruminolitice (spray-urile sau picăturile) pentru dizolvarea cerumenului şi eliminarea lui mai uşoară sunt soluţii apoase de bicarbonat de sodiu, de agenţi tensio-activi, cum e apa oxigenată, solvenţi organici de tip glicerină, ulei de măsline sau propilen-glicol. Acestea pot fi utilizate pentru dizolvarea dopului ceruminos şi lubrifierea conductului.
Sunt eficiente în efectuarea unei toalete auriculare la domiciliu, dar, uneori, se poate impune extragerea dopului numai de către medic. Tot el poate recomanda spălături auriculare blânde pacienţilor care nu au avut afecţiuni ale urechii în trecut (perforaţii de timpan), aspiraţie sau extracţii instrumentale de corpuri străine.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!