Motivul care trebuie să vă mobilizați și să încurajați utilizarea bicicletei de la o vârstă fragedă este modul în care cei mici pot să asimileze informații și abilități. În cartea „Inteligența emotională”, scrisă de către neuropsihiatrul Daniel Goleman, se discută intens despre structurarea și dezvltarea creierului uman care, deși continuă pe toată durata vieții, se spune că este foarte rapidă în copilărie. Practic, abilitățile pe care nu le exercităm și le dezvoltăm în primii ani de viață vor face mult mai dificilă dobândirea lor mai târziu și realizarea va fi una parțială.
Însa, primul lucru de care trebuie să aveți grijă înainte de a începe să îi învățați pe copii să meargă, este bicicleta însăși. Dacă este dificil pentru ciclistul mediu să aibă grijă de conștientizarea vehiculului său și a relației dintre acesta și corpul său, în cazul copiilor, problema devine și mai critică. Bicicletele pentru copii sunt adesea văzute ca jucării, astfel încât atât ergonomia, cât și eficiența lasă adesea de dorit la început.
Rezultatul este că cei mici ajung adesea pe biciclete mici, cu un sistem de conducere instabil și frâne ineficiente. Prin urmare, va fi o idee bună să dedicați timpul necesar verificării minuțioase a eficienței bicicletelor mici. La magazinul bebelusjucaus.ro sunt stabile și rezistente și este specificată grupa de vârstă. Este foarte important să nu achiziționați o bicicletă prea mică sau prea mare.
Verificările mecanice care trebuie efectuate sunt aceleași ca și pentru bicicletele adulților. Trebuie să începeți cu roțile, ridicând bicicleta și verificând ca, odată roțite, acestea să nu se oprească singure fără motiv. Puțin lubrifiant, pe roți și lanț, nu este niciodată contraindicat. Dacă roțile se întorc și nu sunt frânate, suntem deja pe drumul cel bun. Mutându-le cu mâna într-o direcție perpendiculară pe rotație, putem verifica absența jocului lateral, ceea ce face ca bicicleta să fie instabilă. Dacă această problemă este evidentă, va trebui să cereți sfatul unui specialist.
Verificați presiunea în anvelope!
Un alt lucru important este să verificați presiunea de umflare a anvelopelor, tinând cont de faptul că greutatea redusă a copiilor necesită presiuni de inflație ușor mai mici în comparație cu bicicletele adulte. Odată făcut acest lucru, se va verifica ortogonalitatea ghidonului (copiii cad cu o anumită frecvență, prin urmare, va fi o operație care se va repeta deseori), poziționarea orizontală și verticală a șeii, mai ales dacă a trecut ceva timp de la ultima utilizare și copilul a crescut.
Reglați frânele…
O problemă majoră o reprezintă frânele, în general subestimate. Dezvoltarea sistemului de frânare va fi important deoarece va permite copilului să stăpânească separat diferitele părți ale corpului și va stimula utilizarea independentă a mâinilor și picioarelor.
Învată-i pe copii să meargă cu bicicleta!
Odată ce bicicletele vor fi verificate, va fi timpul să treceți la faza de antrenament. Probabil unor copii le va fi teamă. Nu țipați și nu îi descurajați, înarmați-vă cu toată răbdarea! Cea mai mare problemă este cea a echilibrului. În caz de încredere scăzută, cel mai bun lucru este sa identificați o esplanadă largă și fără circulatie (un parc sau o parcare pustie), unde copiii să se familiarizeze cu echilibrul, fara a fi nevoiți să învețe să pedaleze în același timp. În acest fel, totul devine mai simplu și mai natural. Când au câștigat încredere, vor putea pedala și frâna, pentru a porni și opri.
Pentru a face acest lucru, este bine să avem și noi o bicicletă și să mergem într-un loc cu spații adecvate. Nu este nimic mai trist decât să vedem copii pe bicicleta cu parinții pe jos, incapabili să meargă prea departe și fortați să se descurce în spații ridicole. Autonomia copiilor vă va surprinde. Pe măsura ce învață să meargă, exersați cu ei urcări și chiar coborâri tehnice care îi ajută să se familiarizeze cu bicicletele, să se măsoare cu dificultățile și să stăpânească vehiculele și trupurile lor. În absența unui parc la îndemână, puteți planifica o excursie.
Cum gestionați căzăturile?
Câteva căzături vor trebui luate în considerare, este inevitabil. Lucrul important în aceste cazuri este să nu vă speriați, să-l linistiți pe cel mic, și să îl învățați că durerea este un lucru perfect normal, care trebuie gestionată fără dramă și, desigur, sa pansați corespunzător rana dacă este cazul. Potrivit psihologilor, părinții care, atunci când copilul cade, urlă de teroare, transmit anxietatea copiilor lor, care dezvoltă stări de nesiguranță. Cu bicicleta, căderile pot fi mai dezastruoase și întâmpinate cu o teamă mai mare. Important este să comunicați liniștea și să readuceti experiența neplacută.
Când cei mici vor dobândi încredere, vor stăpâni mediul și teritoriul, vor începe să ceară să se întoarcă în locurile unde au fost, și le puteți propune să mergeți și să explorați altele noi, descoperind că limitele cu o bicicletă sunt aproape inexistente!