ComenteazăPrefă-te că nu vezi, că nu auzi
De multe ori, copiii înscenează conflicte doar ca să atragă atenţia. Încearcă să le dejoci planul ignorându-i complet, atâta vreme cât cearta nu degenerează în violenţă.
Se îngroaşă gluma? Reacţionează, dar calm
Ştii ce se întâmplă când părintele începe să strige? Cei mici ţipă şi mai tare, plâng în hohote teatrale… circ! Or, tu eşti adultul care trebuie să le arate că problemele pot fi depăşite prin dialog.
Nu alimenta chiar tu conflictele dintre ei
În destule familii, unul dintre copii este considerat “oaia albă” şi celălalt “oaia neagră”. Şi ne mai mirăm că acela din urmă îi poartă pică celui dintâi şi-l bombăne sau îl altoieşte ori de câte ori are ocazia!
Îi pedepseşti? Fă-o într-un mod pozitiv
Fără ţipete şi vorbe grele, fără violenţă fizică! Există atâtea pedepse blânde, mult mai eficiente: “Nu vă mai jucaţi la calculator”, “Nu mai mergeţi la patinoar” etc.
Laudă-i când se poartă frumos
Fiecare gest care dovedeşte că sunt cei mai buni prieteni trebuie observat şi răsplătit. Copiii adoră să fie lăudaţi!
Arată-le că îi iubeşti în mod egal
Spune-le oricât de des că îi iubeşti pe amândoi (sau pe toţi trei, patru…) la fel şi susţine- ţi vorbele prin fapte. Fiecare trebuie să simtă că eşti alături de el, trup şi suflet, de câte ori are nevoie. Afecţiunea, la fel ca şi agresivitatea, se învaţă în familie.
Tu ce exemplu le dai?
Dacă te văd certându-te cu soţul/ soţia, cu vecinii, cu rudele, ce crezi că vor învăţa copiii tăi de la tine? Gândeşte-te la ei şi ţineţi firea: poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai pretenţia să se poarte şi micuţii tăi.