Pupăza – legende și curiozități interesante despre această pasăre

Descoperă curiozități și lucruri interesante despre pupăză:

Ce este și cum arată pupăza

Pupăza, specie a cărei denumire știițific este Upupa epops, se mai numește în popor și cucul armenesc. Este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia Upupidae.

Ea are aproximativ 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase. Are dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos. Picioarele sunt cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință.

Astăzi în lume sunt numai trei specii de pupăza, una în Europa și Asia (Upupa epops), una în Africa (Upupa africana) și una in Madagascar (Upupa marginata). Atât numele științific cât și cel popular sunt inspirate din cântecul păsării.

Populaţiile acestei specii sunt în regres continuu din cauza reducerii şi distrugerii habitatelor. Tăierea arborilor bătrâni şi scorburoşi din grădini, livezi şi de pe marginea drumurilor, folosirea insecticidelor în agricultură care distrug insectele, hrana pupezelor, sunt factorii limitativi recenţi care contribuie la reducerea continuuă a efectivului acestei specii.

Recomandări

Metoda lui Marian Vanghelie de a lungi un proces până la prescripție: cere dosare penale pentru 9 magistrați care l-au judecat

Unde trăiește pupăza

Pupăza a carei arie de răspândire se întinde din Anglia până în Japonia își petrece iarna în părțile sudice, mai ales în Africa, în regiunile dintre Sahara și Ecuator, precum și în India.

În România, pupezele apar frecvent în toate regiunile, până în Munții Carpați, dar preferă dealurile și câmpiile. Se văd în grupuri mari în Lunca Dunării, și mai ales pe terenurile unde se cresc vite, și unde găsesc hrana suficientă.

Aceste pasări care trăiesc permanent pe copaci sunt răspândite mai mult în Africa tropicală. Trăiesc în perechi și în carduri de cate zece sau mai mult, pe lângă râuri și înconjurate de copaci.

• Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România

Ce mănâncă pupăza

Hrana pupezelor este compusă din insecte. Uneori, potrivit idea-isa.ro, prind reptile mici, broaște, caută și materii vegetale, cum ar fi semințele și fructele de pădure. Se hrănesc de obicei pe pământ. Mai rar se vor hrăni în zbor, în aer. Cel mai frecvent căuta hrana pe sol pe terenuri deschise, fac pauză periodic pentru a cerceta terenul cu ciocul. Insectele și larvele de insecte sunt detectate cu ciocul și sunt extrase sau, în alte situații, sapă sau scurmă cu picioarele.

Recomandări

Viitorul automobilelor pe hidrogen și al hibridelor nu sună bine. Explicațiile a doi experți: „Zilele lor sunt numărate” I Interviu

Dieta obișnuită pentru pupăza include insecte și nevertebrate mici a căror lungime variază de la 10 până la 150 de milimetri. Prăzile mai mari sunt lovite de pământ sau de o piatră pentru a le ucide și pentru a îndepărta aripile și picioarele sau alte părți ale corpului greu digestibile. Pupezele consumă multe specii considerate de oameni ca fiind dăunătoare, din acest motiv beneficiază de protecție în multe țări.

Legende și curiozități despre pupăză

Atunci când cântă, pupăza își înfoaie penele din jurui gâtului și coboară ciocul în jos.În același timp strânge penele crestei, care apar ca un al doilea cioc îndreptat în sus. În caz de pericol, pupezele își desfac creasta de pe cap mult în față, până peste cioc.

Pentru că obișnuiește să nu-și curețe cuibul, pupăza și-a căpătat un renume urât din punctul de vedere al mirosului pentru că se spune că nu poate scăpa de el nici chiar mult timp după ce părăsește cuibul. De fapt acest obicei are rolul de a îndepărtă nepoftiții de cuib. Este un pic ciudat contrastul dintre înfățișarea și obiceiurile ei.

Recomandări

Culmea interceptărilor. Fost șef de la Imigrări Caraș-Severin, acuzat de corupție, înregistrat de DNA în timp ce vorbește singur: „Care … e ăsta!? Nu înțeleg”

Denumita popular și cucul armenesc, în credința populară se spune că nu e bine să te trezești după ce pupăza începe să cante. „Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce ca să nu-ți meargă bine toată ziua?” găsim în amintirile lui Creangă. Pupăza, așadar, a devenit foarte populară la noi printre copii și nu numai datorită povestirilor lui Ion Creangă.

Legenda pupezei

Cică a fost odată o fată frumoasă, cum pereche nu-i puteai găsi. Iar fata creştea mereu. Şi era voinică, rumenă la obraji, zveltă, cu ochii negri şi adânci ca adâncul mării. Cu părul moale, galben şi mai strălucitor decât aurul cel curat. Când ieşea din casă, soarele de ruşine şi de drag se roşea la faţă. Iar luna lumina mai tare ca s-o vadă mai bine.

Şi se dusese în toate părţile vestea despre frumuseţea ei şi din toate colţurile pământului veneau feţi-frumoşi, mândri şi bogaţi, ca să-i ceară mâna. Dar părinţii nu se îndurau să o căsătorească şi să se despartă de dânsa.

Într-o bună dimineaţă, mama ei căzu bolnavă greu. Luni întregi ea zăcu ulcată. Şi aduseră doftori vestiţi şi chemară babe care ştiu de toate, decât nimeni nu putea să-i găsească leacul. Pe zi ce mergea, bolnavei îi era mai rău şi slăbea de se prăpădea în toată fiinţa.

Într-o noapte, îi îmbrăţişă şi-i sărută pentru cea din urmă oară. Și apoi îşi dete sufletul liniştită şi cu surâsul pe buze.

Trecu de atunci vreme multă, în care tatăl fetei se plângea şi se văita mereu, că e grea viaţa singură, fără femeie, că el nu vrea să prăpădească aşa mândreţe de fată, îngrijind de toate ale casei şi că mai la urmă tot o să se mărite ea într-o zi şi apoi cum o să trăiască el singur?

Şi aşa, moşneagul într-o zi se căsătoreşte de a doua oară. Și ia de soţie o femeie tânără şi frumoasă, dar cu suflet de câine şi cu inimă de piatră.

Iar femeia cea rea hotărâse ca fata cea frumoasă trebuie să plece sau să piară. Nu mai putea de necaz văzând-o că e aşa de frumoasă, că e aşa de harnică, aşa de lăudată şi cerută de toţi, pe când la fata ei nu se uita nimeni.

Şi nu o lăsa să se spele, nici să se pieptene şi să se cureţe. I-a scos hainele ei cele frumoase, care o prindeau aşa de bine, şi a îmbrăcat-o numai în zdrenţe. Apoi nici de mâncare nu-i dădea destulă şi nici nu o lăsa să doarmă ca lumea. Ci cu noaptea în cap, încă necântaţi cocoşii, o scula şi o trimitea după munca cea mai grea şi obositoare.

Şi aşa plecă fata de la casa părintească pentru a trăi o viaţă bună. Doar dorul de tatăl ei o mai chinuia, poate în fiecare zi.

Dar tatăl ei, când văzu că fata nu mai vine, lăsă frică şi puterile femeii sale deoparte şi plecă în lume pentru a-ţi găsi fata. Şi căută ce căută până aproape de Sân-Petru şi se sfârşi de pe acest pământ de oboseală. Dar, înainte de a-şi da sfârşitul, el o blestemă pe nevasta cea rea. Să bântuie prin lume ca pedeapsă pentru ceea ce a păţit el şi fiica sa, pribegi în căutarea sorţii sau a fiicei.

Şi pe dat femeia cea rea se transformă într-o pasăre moţată, aşa cum era şi maştera, pusă mereu pe ceartă şi harţag. Şi unde te zăreşte, ea începe să strige la tine să pui mâna să faci ceva. Dar de auzit se aude doar „pu”. Şi ea bântuie peste tot, de prin aprilie până de Sân-Petru, aşa cum a pribegit moşul. Și ea este pupăza.

Sursa legendei: interferente.ro

Urmărește-ne pe Google News