Descoperă curiozități, legende și lucruri interesante despre rândunică:
Cuprins:
Ce este și cum arată rândunica
Rândunica, specie de păsări a cărei denumire științifică este Hirundo rustica e o pasăre călătoare care vine în România la începutul primăverii și pleacă toamna spre țările calde. Numele de gen – Hirundo- este denumirea în limba latină a speciei, iar numele de specie provine din cuvântul latin rusticus/a – rural, referitor la sat, locul unde această pasăre are habitatul principal.
Este una dintre speciile cu cea mai largă distribuție în emisfera nordică. Pe întregul areal sunt descrise 6 subspecii, care au colorit diferit, unele având întreaga parte ventrală cu nuanțe de roșu sau cărămiziu.
Rândunica este o pasăre mică, are o lungime de 19 cm, mai mică decât vrabia, și o greutate de 16-24 g. Longevitatea maximă este de 15 ani și 11 luni. Are aripile lungi, înguste și ascuțite și coada adânc bifurcată, cu rectricele laterale foarte lungi. Fruntea este brun-roșcată, creștetul și spatele albastru-închis.
Rândunica are aripile și coada negre, partea inferioară a gâtului brun-roșcată, pe piept o dungă lată albastru-închisă. Restul părților inferioare sunt alb-gălbui sau alb-brunii. Sexele sunt aproape identice, femela este mai puțin lucioasă, cu rectricele laterale ale cozii mai scurte. Zboară rapid, cu bătăi neregulate din aripi. Cântecul rândunicii este un fel de ciripit îndelungat și variat.
- Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România
Unde trăiește rândunica
Potrivit Societății Ornitologice Române, rândunica este o specie cu o distribuție foarte largă în toată emisfera nordică, cuibărind din zona Mediteranei, Asiei și Americii Centrale, până în Alaska, Scandinavia sau Siberia. Iernează majoritar în emisfera sudică – Africa la sud de Sahara, America de Sud și Centrală, sudul Asiei, nordul Australiei.
În România, rândunica are o distribuție foarte largă, cuibărind din Delta și lunca Dunării, până în zonele submontane. Sosește de obicei începând cu sfârșitul lunii martie și pleacă înapoi spre locurile de iernare spre sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.
Rndunica preferă în special în zone antropice rurale, deschise, în habitate agricole, pășuni și pajiști, pe care le folosește intensiv pentru hrănire. Intră adesea și în orașe, în special în zonele periferice. În migrație, folosesc întinderile de stuf ca loc de odihnă.
Cuibul și-l instalează în diverse locuri pe o suprafață verticală: pereți, streșinile caselor, piloni de susținere, holuri ale unor clădiri, balcoane, interiorul unor camere, sub poduri, în canale de evacuare, mai rar pe arbori. Cuibul de rândunică este sferic, deschis la partea superioară în locuri libere de amplasare, și semisferic când e lipit de pereți. Cuibul este construit de ambele sexe din noroi amestecat cu salivă, fire de paie, pene sau păr de animale. Interiorul cuibului este căptușit cu pene, puf și fire moi de vegetație.
Ce mănâncă rândunica
Hrana este alcătuită din insecte zburătoare, pe care le vânează exclusiv din zbor. De multe ori adună hrana pe pereții clădirilor, în apropierea grajdurilor sau a apelor.
Consumând un număr mare de insecte dăunătoare agriculturii și omului, este considerată una dintre cele mai folositoare păsări
Legende și curiozități despre rândunică
- Rândunica se spală în zbor, la nivelul apei. Mai multt, rândunica se spală şi seara, la o oră fixă.
- Despre rândunică se mai știe din bătrâni că ea vine de Buna Vestire sau Blagoveştenie, pe 25 martie, considerată din acest punct, vestitoarea primăverii.
- Se spune că la casele unde rândunicile își construiesc cuibul, vă fi un an îmbelșugat, iar casele vor fi ferite de calamități naturale.
- Se spune că cel ce strică un cuib de rândunică, paralizează. Uneori rândunelele se răzbună dându-i foc la casă. Aduc în cioc paie aprinse și dau foc casei celui ce i-au distrus cuibul în semn de răzbunare.
- În unele zone se protejează cuibul pentru a nu aduce ghinion asupra familiei. Asta în cazul în care se strică. Dacă cuibul de rândunică din grajdi se strică, se spune că vaca dă puțin lapte sau nu mai dă deloc.
- În Estonia din 1960 rândunică este considerată pasărea națională.
- Unele exemplare, de obicei masculi, nu își găsesc pereche și astfel se alătură unei alte perechi, pe care o ajuta la construcția și apărarea cuibului
- Ocazional, acest mascul se și împerechează cu femela și chiar omoară puii respectivei perechi, pentru a-și marii șansele de împerechere cu femela.
- În primul război mondial guvernul francez l-a autorizat pe Jean Desbouvrie să folosească rândunicile pe post de mesageri militari, în loc de porumbei. Acesta a reușit să le dreseze și chiar să le isipească instinctul migrator.
Legenda rândunicii
Inițial, rândunica a fost o fată care păzea oile, îmbrăcată în haine de bărbat . Un tânăr se îndrăgosti de ea și trebui să treacă prin mai multe teste pentru că acesta să afle dacă e bărbat sau femeie. Fata trecu cu bine următoarele probe: Ea răspunse că un bărbat la întrebarea dacă un anumit lemn e bun de furcă de tors sau de car. Buchetul de flori care fusese pus sub perna ei și care trebuia să se ofilească până în zori, fu ținut de câinele ei afară până în zorii zilei și se păstră proaspăt. În sfârșit, cei doi păstori trebuiau să se scalde împreună, dar fata sări în râu îmbrăcată și-l trecu înot, pe malul celălat își scoase pălăria, iar păstorul îi putu vedea frumoasele cosițe afară.
Ciobanul încercă să o ia în căsătorie. Se deghiză, o atrase într-un car unde se afla o furcă de tors din aur. Astfel, porni cu mare viteză să o ducă la el acasă. Pe pod fata aruncă inelul în apă și spunse că abia atunci vă vorbi cu păstorul când el vă găși inelul. Acesta îl găși și îi spuse dezmierdând-o: ”Draga mea rândunică, de acum vei vorbi cu mine…”. Dar ea se prefăcu în rândunică și zbură pe geam.