Recomandările culturale ale săptămânii. O poveste faimoasă despre prejudecăți și discriminare în lumea românească

Thriller la teatru

TEATRU: Vinovat. Nevinovat., regia Gelu Colceag și Vlad Corbeanu, Teatrul Mic și Arcub

La școlile de scenaristică, filmul american 12 Angry Men (din 1957) e unul dintre cele obligatorii de studiat pentru reușita de a face un film captivant și surprinzător dintr-o discuție de o oră și jumătate care are loc între 12 persoane încuiate într-o cameră. Cei 12 bărbați sunt jurați care trebuie să delibereze pentru a ajunge la un verdict unanim: dacă un tânăr afro-american este vinovat sau nevinovat de crima de care este acuzat.

În 2007, regizorul rus Nikita Mikhalkov a reinterpretat faimosul film, mutând acțiunea filmului în Rusia (a fost și premiat la festivalul din Veneția). Acțiunea se petrece în Rusia contemporană, cei 12 jurați bărbați au și meserii actuale (producător de televiziune), tânărul acuzat e cecen (corespondentul lui “celălalt” în lumea rusească și o trimitere la luptele de independență ale Republicii Cecene), iar motivația din spatele crimei (autorul e una dintre surprize) are legătură cu sistemul capitalist agresiv din lumile fost comuniste.

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

În acest context, a apărut pe scena teatrului românesc spectacolul “Vinovat. Nevinovat.”, regizat de Gelu Colceag și Vlad Corbeanu. Producția, o colaborare între Teatrul Mic (al cărui director este Gelu Colceag) și Arcub (centrul cultural al Primăriei Capitalei), respune povestea faimosului film, transpunând-o în lumea noastră, a României contemporane. Filmul păstrează scheletul poveștii americane, câteva elemente din povestea respusă în varianta rusească, peste care adaugă carne românească. Gelu Colceag a semnat adaptarea și regia alături de Vlad Corbeanu, actor, care interpretează și rolul actorului în spectacol.

Într-o sală a arhivei Ministerului Justiției se întâlnesc 12 necunoscuți, care trebuie să decidă dacă tânărul rom acuzat că și-a ucis tatăl adoptiv pentru a-i fura pensia este vinovat sau nevinovat. Cei 12 vin din lumile diferite care coexistă fără conflict în țară atât timp, cât nu se întâlnesc. Acum, însă, sunt fortați nu doar să accepte existența celorlalți, ci să comunice pentru a ajunge la un rezultat comun.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Imaginați-vă ce iese dacă închidem într-o cameră un profesor arogant, dar cumpătat, un muncitor trăit la sat care și-a încercat norocul și la muncă în Spania, o patroană care crede că deține adevărul absolut, un inginer care aproape și-a pierdut viața din cauza alcoolului, un medic chirurg tânăr care e împotriva foștilor comuniști care încă ne conduc, un antreprenor care se îmbogățește din afacerile din jurul morții, un actor sătul să i se spună că munca lui nu contează, o educatoare fiica unui fost om din sistemul comunist, o vedetă de televiziune care nu mai reușește să vadă lumea dincolo de clișee, un poștaș evreu care-a văzut multe în viață, un taximetrist înrăit de viața grea și o arhitectă care abia așteaptă să emigreze în țările unde viața e mai bună. Sigur că ies scântei.

Am apreciat că adaptarea nouă, în versiunea actorilor de la Teatrul Mic, aduce câteva elemente noi foarte bune. În primul rând, ideea de conflict între membrii societății românești care vin din medii diferite și care cred despre ceilalți, adică aceia din afara mediului său, că sunt sursa relelor țării (din seria slabi, proști etc.) e redată excelent în text și în jocul actorilor. Apoi, distribuția nu mai e exclusiv masculină, apar și personaje feminine, o urmare naturală a reprezentării populației în lumea actuală. Ne recunoaștem în această poveste în care toți vorbesc, dar nimeni nu se ascultă, în care prejudecățile pun piedică tuturor în încercarea de a se înțelege cu adevărat. Am apreciat și trimiterile la contextul politic actual, în mod special ideea că tot ce pare să rămână din istoria noastră recentă cu proteste și conștiință civică activă e o serie de pancarde cu mesaje deștepte.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Sigur, mai sunt și scăpări, nu e un spectacol perfect. De exemplu, unele “treziri” ale personajelor par grăbite, parcă mai aveau nevoie de timp pentru a ajunge la anumite epifanii, dar asta are de-a face cu spațiul egal pe care-l primește fiecare dintre cele 12 personaje pentru a-și spune povestea, deci fiecare are un timp limitat.

Distribuția e complexă, se rotesc mai mulți actori pe un singur rol, așa că nu joacă aceiași actori de fiecare dată. Din formula văzută am apreciat inteligența emoțională din muncitorul lui Marin Grigore și autenticitatea vedetei TV a Manuelei Hărăbor. Reușesc să surprindă esența fără să transforme personajele în caricaturi.

Spectacolul “Vinovat. Nevinovat.” e în primul rând unul de actorie. Experiența se simte ca un thriller: te face să stai cu sufletul la gură să afli cine e autorul crimei și la ce concluzie vor ajunge jurații. Cei doi regizori au ales un alt final pentru spectacolul lor decât cele ale celor două filme faimoase. Rămâne să vă lăsați surprinși.

Următoarele reprezentații sunt pe 21 și 22 februarie și 6 și 7 martie. Spectacolul se joacă în sala Arcub (str. Gabroveni). Biletele se cumpără pe teatrulmic.ro și costă 50 de lei.

Istoria recentă, cu ochi noi

FILM: Balanța, regia Lucian Pintilie

Lucian Pintilie (d. 2018) a fost unul dintre cei mai mari regizori români. Născut în Basarabia, a produs spectacole de teatru și filme în România, până a fost trimis în exil, în 1975, de regimul Ceaușescu, după ce filmul “Reconstituirea” și spectacolul “Revizorul” au fost interzise. În timpul exilului, a lucrat în Europa și pe continentul american. În 1990, s-a întors în România, unde și-a continuat proiectele românești neterminate din cauza interdicției impuse de regimul comunist. Printre ele, filmul “Terminus Paradis”, din 1998, premiat la festivalul de film din Veneția. A fost și directorul unui organism precursor al Centrului Național al Cinematografiei de azi, rol din care a sprijinit tinerii regizori români ai vremii. Se spune că a contribuit la crearea condițiilor pentru apariția noului val în cinematografia românească.

Așa am ajuns în momentul prezent, când “Balanța”, unul dintre cele mai bune filme ale sale, a revenit pe ecranele cinematografelor din toată țara. Cu premieră în 1992 la festivalul de film din Cannes (în afara competiției), filmul a fost restaurat (fusese filmat pe peliculă, care se deteriorase între timp) și digitalizat în format 4K de banca BRD prin Fundația 9, asociația sa culturală. E primul film românesc restaurat și digitalizat la standardele tehnologice actuale.

Filmul spune povestea unei tinere, interpretată de o Maia Morgenstern tânără, care, după moartea tatălui, fost om de Securitate, și după ce își termină studiile în psihologie la Paris, e obligată să muncească în Copșa Mică, unde e repartizată de regimul comunist. Întâlnește un tânăr medic, interpretat de un la fel de tânăr Răzvan Vasilescu, cu care are în comun disprețul față de regimul comunist, absurditățile sale și oamenii care-l urmează fără să-și pună întrebări.

“Balanța”, inspirat de romanul cu același nume al scriitorului Ion Băieșu, e un film foarte alert, o comedie neagră și una dintre primele (dacă nu chiar prima) perspective critice asupra ororilor regimului comunist în primii ani de libertate.

Mi s-a strâns stomacul când am realizat că multe dintre luptele personajelor din “Balanța” sunt încă luptele noastre de azi. Poate nu rezolvăm problema odată pentru totdeauna cu (re)vizionarea filmului, dar poate ne dă impulsul de a confrunta cu adevărat problemele care încă ne țin pe loc.

Filmul rulează în cinematografele din toată țara. Biletele se găsesc pe eventbook.ro.

Satul neidilic

CARTE: Sinistra, Marius Aldea, Editura Max Blecher

Marius Aldea e un tânăr poet (n. 1987) dintr-un oraș mic oltenesc. În 2015, a publicat volumul de poezii Sinistra pe care l-am citit abia acum câteva luni și care m-a impresionat atât de tare că încă mă gândesc la el.

Universul din Sinistra e lumea aspră de la sat. Violența și agresivitatea sunt un dat, limba oficială a acestei lumi, ca un stat în sine. Băiatul din Sinistra încearcă să își găsească locul în lumea asta absurdă. De exemplu, încearcă să înțeleagă moartea tatălui și să se împace cu durerea de a nu-l avea ca reper, un aspect care ține de viața emoțională despre care nu e bărbătește să vorbim.

Ce m-a dezarmat și emoționat în volumul Sinistra e felul neașteptat în care poetul amestecă o privire realistă asupra lumii cu o emoție pură nemascată.

În poeziile lui Marius Aldea, lumea satului nu e un colț de rai și nu e nici groapa de gunoi a lumii. E, mai degrabă, o lume plină de contradicții, așa cum sunt și oamenii care-l fac. Esența satului ține mai mult de felul în care îl trăiește fiecare.

Sinistra costă 20 de lei pe site-ul Editurii Max Blecher, maxblecher.ro.

Urmărește-ne pe Google News