AUDIO: “Crescuți pentru a fi liberi”, Radio
România Cultural
Să mergi unde vrei, când vrei
Pe 9 noiembrie 1989, în Berlin a fost sărbătoare. După 28 de ani, zidul care separa estul de vest a fost anulat printr-o hotărâre a conducerii est-germane.
Oamenii au ieșit în stradă să se bucure împreună. Mulți strigau cuvinte despre libertate sau chiuiau, alții săpau în zid mici găuri cu câte-un ciocan și-o daltă. Pentru amintire, găsim oricând imagini pe YouTube. Momentele astea mi se par în continuare una dintre cele mai frumoase victorii ale speciei umane. O victorie a libertății.
Căderea Zidului Berlinului nu face parte din experiența mea personală. Aveam doi ani și jumătate când s-a întâmplat. În schimb, mă definește moștenirea evenimentului. Ca mine, o generație întreagă.
Ideea de a fi liber să mergi unde vrei, când vrei, transmisă mai departe ca valoare esențială cetățeanului european, e ceva ce ne definește pe noi, copiii Europei. Pe noi, cei care am ieșit prima dată din țară, după 2007, când am devenit europeni. Pe noi, cei care am studiat în orașe europene cu burse europene. Pe noi, cei care ne găsim împlinirea în călătorii-explorări prin mici orașe europene.
Luna asta, mai mult ca oricând, mi se pare important să vorbim despre libertatea aceasta, de unde vine și cu ce preț a fost obținută, pentru a o prețui așa cum se cuvine. Poate că nu se face vinovat cel care nu știe, dar ce scuză mai are cel care refuză să asculte?
Unul dintre proiectele construite în jurul căderii Zidului Berlinului și ce a însemnat el vine de la Radio România Cultural (RRC). Sub numele “Crescuți pentru a fi liberi. Povești din Centrul și Estul Europei”, RRC a adunat documentare audio realizate de posturi de radio din mai multe țări europene, din Germania sau Polonia până la Moldova și Ucraina.
Construit din povești personale, care ilustrează punctele comune din experiențele europenilor de-o parte și de alta a zidului, proiectul încearcă să înțeleagă, 30 de ani mai târziu, ce înseamnă libertatea, mai ales pentru cei care nu au trăit experiența lipsei ei.
România, prin RRC, contribuie cu un documentar
audio numit “Vlad”, realizat de Maria Balabaș, jurnalistă, muziciană și
inițiatoarea proiectului “Crescuți pentru a fi liberi”.
Proiectul o să fie lansat pe 9 noiembrie, de
la 18.00, printr-o audiție cu public la centrul cultural Arcub Gabroveni.
Evenimentul va fi transmis și live pe Radio România Cultural.
CARTE: “Trilogia sexului rătăcitor”, Cristina
Vremeș, Editura Humanitas
La umbra mamei
Dacă sunteți dintre cititorii mai vechi ai acestei rubrici, știți că am o slăbiciune pentru teme legate de familie. Mi se pare fascinant cum ceea ce suntem fiecare dintre noi e o reinterpretare a ceva ce-am primit de la ai noștri, o replică individuală la un ADN emoțional transmis din generație în generație. În contextul ăsta, nu e nicio surpriză că mi-a plăcut foarte mult romanul “Trilogia sexului rătăcitor”, al Cristinei Vremeș.
Roman de debut, vorbește despre trei femei din generațiile diferite ale unei familii: Ada, mama Liliana și bunica Mariana. Bunica Mariana, unul dintre cei șapte sau zece copii, cine mai știe, al unei familii de la țară, crește în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și se luptă toată viața să-și facă propria voie. Mama Liliana, crescută la umbra mamei sale între dispreț și nevoia de îngrijire, devine regina privatizărilor în România anilor 90 și trăiește mici momente de extaz de fiecare dată când își cumpără lucruri. Ada, tânăra curioasă și sensibilă, își caută sensul pe-o plajă de nudiști și la mănăstire și-l găsește abia când învață să nu-i mai fie frică.
Revolta e ceea ce le unește. Ca și cum au
devenit ceea ce sunt nu neapărat datorită mamei, ci în ciuda ei. Bunica Mariana
nu mai vrea viața mamei sale – mereu la sapă, sub semnul pogoanelor. Se ia din
iubire, se mută la oraș, se face croitoreasă. Mama Mariana refuză fragilitatea
mamei sale. Ajunge singura femeie într-o sală de conferință unde se negociază
afaceri cu foste uzine și se mai liniștește abia când în contul ei sunt șapte
cifre în valută. Ada vrea să creadă că împlinirea nu vine din lucruri, cum vede
la mama ei. Își caută propria voce și n-o găsește decât fugind în cele patru
zări. Îmi place să-mi imaginez că șirul ar putea continua, de aici, la infinit.
Fata Adei, dacă ar exista, s-ar revolta împotriva autosuficienței mamei sale.
Fata fetei ei s-ar revolta împotriva viziunii hippie. Și tot așa. Jocul ăsta
de-a moștenirile pe linie maternă, construite ca reacție, e unul dintre
preferatele mele din romanul Cristinei Vremeș.
Ce mai face bine autoarea e să redea legăturile subtile dintre felul de a fi al fiecăreia dintre cele trei femei și lumea din care vin. De exemplu, bunica Mariana ajunge să fugă de acasă din iubire, pentru că nu mai acceptă obiceiurile vremii care dictau soți după criterii ce țineau de cât pământ aveau în proprietate, nu de sentimente.
Vorbind despre lumile celor trei femei, Cristina Vremeș face și o istorie recentă a contextelor în care s-a format și răs-modelat femeia, ca idee și ca realitate.
Vocile celor trei femei, trei generații,
alternează foarte natural, ca și cum ar fi puse într-o conversație imaginată.
Și la capitolul ăsta, autoarea face o treabă foarte bună. De la o secvență la
alta, facem salturi în timp și, mai ales, emoționale, ne țin și cu sufletul la
gură, dar ne mai lasă și să respirăm.
Singura mea obiecție cu romanul de debut al
Cristinei Vremeș e abundența epitetelor.
“Trilogia sexului rătăcitor” costă 37 de lei pe libhumanitas.ro. A fost nominalizată la Premiile Sofia Nădejde, la categoria Debut-Proză. Câștigătoarele vor fi anunțate pe 11 noiembrie, la Gala Premiilor Sofia Nădejde pentru Literatură Scrisă de Femei.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!