ComenteazăLumea Corporatiștilor și îngerul fugar
TEATRU: „Vești bune. Final”, regie Alexandru Dabija, Teatrul Național Craiova
Când ați văzut ultima oară un spectacol de
teatru absurd? Dar teatru absurd contemporan? La Teatrul Național din Craiova
găsiți unul foarte bun. „Vești bune. Final” e regizat și adaptat de Alexandru
Dabija după piesa de teatru „Sweet Home Europa” scrisă de Davide Carnevali,
autor italian tânăr.
Eficiență, rapiditate, randament. Sunt
cuvintele cheie după care se ghidează lumea în care ne mutăm temporar, alături
de actorii craioveni. Nimic nu contează în afară de muncă. Totul și orice în
numele profitului. Femei și bărbați poartă haine gri, androgine, o uniformă
care îi face pe toți să arate la fel, ca și cum ar fi unul și același:
Corporatistul. În lumea asta, totul e fals: gazonul, lumina, peștii ținuți
prizonieri în pungi cu apă și, mai ales, emoțiile mimate în relațiile dintre
oameni. Se rostesc fraze standard, fie că e vorba de un interviu de angajare,
fie că e un discurs de încurajare oferit celui pe care tocmai îl concediezi.
Comunicarea ajunge să fie degradantă, mai ales pentru cel care e la capătul de primire.
Nu contează neapărat ce faci, ci ce se spune despre ce faci, așadar totul se
construiește și se distruge cu o campanie bună de PR; inclusiv Dumnezeu e un
client bun.
În lumea Corporațiilor și Corporatiștilor, pe
care regizorul Dabija pare că și i-a imaginat ca o continuare în spirit ai
Rinocerilor lui Ionesco, un fel de Rinocerii capitaliști, omul atinge
capacitatea sa maximă de distrugere. Împotriva naturii și împotriva lui însuși.
Toată energia e transformată în profit. Oamenii, inclusiv imigranții și forță
de muncă importată, temă pe care Dabija o are în comun cu Gianina Cărbunariu în spectacolul „Frontal”, sunt forțați să
muncească până la epuizare. Când aceștia nu mai sunt suficienți, animalele mici
și mari, inclusiv urșii ucraineni, sunt puse la muncă. Când nici animalele nu
mai sunt suficiente, se trece la exploatarea prin muncă a obiectelor de orice
fel, de la tuburile de aerisire la mobilier.
În această lume guvernată de zeul Profit,
apare din când în când un înger, interpretat de actorul Angel Rababoc (bună
gluma regizorului). El e singurul care pare să mai aibă o urmă de umanitate,
doar că nu o duce prea bine. E stingher în lumea asta nouă, cu lanțuri care
atârnă pe el de parcă doar ce a evadat din ghearele Corporațiștilor, și se
ciocnește tot timpul de construcțiile artificiale ale lumii noi, așa cum fac și
păsările în geamurile perfect lustruite ale clădirilor de birouri.
Într-o scenă, la începutul spectacolului,
actorii întorc spre public niște oglinzi din plastic. Timp de câteva minute,
spectatorii își văd imaginea distorsionată de parcă ar fi reflectată de niște
oglinzi de bâlci. E doar unul dintre momentele care ne amintesc că lumea
absurdă care se desfășoară pe scenă există și e, desigur, realitatea pe care o
trăim deja.
Am mai apreciat una dintre trimiterile
regizorului la viața politică contemporană. Când situația socială e mai rea,
dă-le oamenilor distracție, spune un personaj la un moment dat. Distracția are,
desigur, sensul de divertisment, dar în spatele lui mai stă și acela de
distragere a atenției. M-a făcut să zâmbesc amintindu-mi de toate cazurile când
politicienii noștri, aflați în diverse funcții de conducere ale orașelor sau
ale țării, au ales să păcălească oamenii cu distracție, în loc să ofere soluții
reale la probleme reale.
Spectacolul nu e pesimist. Peste toate formele
prin care se manifestă (auto)distrugerea omului, pare să plutească o speranță
(firavă, dar tot speranță) că recuperarea imaginației ne poate salva.
Imaginația, libertatea gândului. Imaginația, printre primele deprinderi umane
pe care le învață copiii.
E prima oară când fac cunoștință cu trupa de
actori de la Craiova și mă declar impresionată. Am găsit o trupă închegată și
matură. M-au impresionat în mod special Iulia Colan, într-un rol construit din
multe absurdități pe care le-a făcut să pară naturale și George Albert Costea
în rolul unui bogățaș care-i dispus să investească în orice îi aduce mai mulți
bani, indiferent de cine are de suferit.
Spectacolul a avut premiera la finalul lunii
noiembrie. Următoarele reprezentații sunt pe 19 februarie și 28 martie. Biletul
costă 44 de lei și se cumpără pe ebilet.tncms.ro/ebilet.
Oameni versus reguli neumane
CARTE: „Rămâi cu mine”, Ayọ̀bámi Adébáyọ̀, Editura Art
Anii 80 în Nigeria. În toiul unor revolte
politico-sociale, viața merge mai departe. Un cuplu de tineri se căsătoresc.
Pentru că sunt musulmani, soțul ar putea să aibă mai multe soții, dar ei
stabilesc de comun acord că nu vor respecta tradiția și vor rămâne doar ei doi.
Pentru că ea nu rămâne însărcinată după căsătorie și pentru că presiunile
familiei, care vor moștenitori, sunt prea mari, el aduce acasă o a doua soție.
Cu pactul lor rupt, încrederea între cei doi se destramă. Fericirea în familia
lor de trei devine un concept absurd, unul pe care trebuie, chiar și așa, să-l
concretizeze. Urmează o serie de întâmplări neașteptate, simultan dureroase și
emoționante, cu secrete șocante și alegeri chestionabile, pe care cei doi le
vor face în numele iubirii și al binelui. Aceasta e, pe scurt, povestea
romanului „Rămâi cu mine” prin care a debutat scriitoarea nigeriană Ayọ̀bámi
Adébáyọ̀.
Născută în 88, Ayọ̀bámi Adébáyọ̀ a fost eleva
scriitoarelor Chimamanda Ngozi Adichie și Margaret Atwood. Pentru romanul său
de debut, a fost nominalizată la numeroase premii literare și a fost numită cea
mai promițătoare scriitoare nigeriană.
„Rămâi cu mine” e o carte de care e greu să te
desprinzi, dintre acelea care te ține cu sufletul la gură și pe care nu o poți
lăsa din mână până nu o termini. Scriitoarea reușește să pună în cuvinte toate
emoțiile și luptele interioare ale unui cuplu care ține piept unei societății
ghidate de concepte religioase învechite, care nu se mai potrivesc cu lumea
contemporană, dar care nu poate să răstoarne cu totul aceste reguli rigide.
Am apreciat mult echilibrul din viziunea
scriitoarei, între vocile și emoțiile celor doi, ea și el. Ar fi fost foarte
ușor să-și demonizeze personajul masculin. În schimb, se apropie cu o sinceră
curiozitate și nevoie de a înțelege și universul emoțional masculin, nu doar pe
cel feminin, căci există în relație.
Citind romanul, mi-am amintit de toate
poveștile femeilor din România anului 66 când avortul a devenit ilegal. Câtă
suferință produsă de o societate căreia nu îi pasă de populația sa, căci vede
cifre, nu oameni. La noi, femeile au căutat disperate orice formă prin care să
întrerupă o sarcină pe care nu și-o doreau; prea multe și-au pierdut viața. În
romanul nigerian, pentru a respecta o regulă tradițională – o familie tânără
trebuie neapărat să facă un copil – cei doi soți fac niște alegeri care le fac
rău și le transformă viața într-un infern emoțional și psihic, dar care
satisfac cerințele societății.
Cartea costă 44 de lei pe editura-art.ro.
Basme cu bărbați
FILM: „The Lighthouse”, Robert Eggers, Cinema Elvire Popesco
2019 a fost anul actorului britanic Robert
Pattinson, care nu mai e demult tânărul din seria cu vampiri „Twilight” sau cea
cu vrăjitorii din „Harry Potter”. Anul trecut au fost lansate trei filme în
care face roluri complexe și diferite. În „High Life” (r. Claire Denis), e
deținutul condamnat la eternitate pe o navă spațială pierdută în cosmosul
îndepărtat, care își găsește supraviețuirea în incest (incest după legile
pământești, iubire în marele spațiu cosmic fără reguli). În „The King”, film
produs de Netflix, e Dauphin (Delfinul Franței), prințul francez care se luptă
cu prințul englez jucat de Timothée Chalamet. Al treilea, și cel mai bun, e
marinarul pe care-l joacă în filmul „The Lighthouse”.
Cel mai mult mi-a plăcut imaginea și atmosfera
filmului: alb-negru, un contrast tăios, în stil chiaroscuro, ca în picturile
italienilor renascentiști. Apropo de iconic, în film sunt împletite și niște
mituri grecești. Atmosfera apăsătoare e prezentă de-a lungul filmului și, când
nu e construită din imagine sau din expresiile actorilor (nu doar ale feței, ci
ale întreg corpului), e susținută de sunetele atent dozate – uneori țipete de
pescăruși, alteori o sirenă (ca de uzină) obsedantă.
În anii 1890, doi marinari, interpretați de
Robert Pattinson și Willem Dafoe, sunt izolați pe o insulă mică cu un far
pentru navigație. Meseria lor e să țină aprinsă flacăra care luminează farul,
important pentru lume, căci salvează viețile altor marinari împiedicând
naufragiile. Sunt doar ei doi și gândurile lor pe insula aia, bineînțeles că o
iau razna în scurt timp. Halucinează, își îneacă mintea în alcool – o formă de
a rezolva gândurile incomode –, se
luptă pe viață și pe moarte pentru putere.
E un film, în principal, de actorie. Cele două
roluri ar putea lejer să fie studiate la școala de actorie. Pentru un film bun,
însă, asta nu e suficient. Uneori, „The Lighthouse” se sprijină doar pe jocul
celor doi actori și uită de poveste. De parcă regizorul a fost vrăjit de jocul
lor și a uitat ce voia să spună.
Am simțit filmul ca un fel de basm pentru
bărbați, în special pentru cei „tradiționali” care se simt amenințați și care
și-ar putea găsi alinarea într-un film de acest gen care reconstruiește, parcă
cu nostalgie, lumea bărbației de odinioară. În lumea contemporană, post-metoo,
certitudinile bărbaților, mai ales felul în care au fost crescuți să definească
masculinitatea, adică propria identitate, trebuie să se redefinească. E normal
că reacția lor e să se simtă amenințați, confuzi și pierduți. Cred că am avea
de câștigat toți, ca societate, dacă am face efortul de a încerca să înțelegem
lumea în schimbare, inclusiv pe acei bărbați revoltați. Dacă regizorul a făcut
filmul ca pe-un calcul de marketing (de tipul există public pentru un film de
genul ăsta și bani care se pot face ușor) nu știu, dar sper că efectul filmului
va fi să ungă drumul spre evoluție al lumii, nu să-i încrânceneze pe cei care
vor ca lumea să nu se schimbe.
„The Lighthouse” va fi proiectat pe 1
februarie, de la 20:30, la Cinema Elvire Popesco. Biletul costă 20 de lei pe
eventbook.ro.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!