ComenteazăM-am căsătorit cu Dan din interes. Eu eram de la țară. Am făcut facultatea în oraș și am rămas aici. Nu aveam unde să stau, iar din salariul de profesoară nu mă puteam descurca. Dan, în schimb, avea o căsuță la curte, o mașină și câștiga destul de bine din meditațiile de la matematică. Cum m-am instalat în casa lui și i-am cunoscut familia, mi-a intrat la suflet
ștefan, fratele lui. Era un bărbat cu 4 ani mai mic ca mine, frumos, inteligent, elegant. Am început să-l iubesc în taină și o uram pe Cristina, soția lui. Era frumoasă, nimic de zis. Era și deșteaptă. Reușise să-și creeze o afacere pornind de la nimic. Avea un site și organiza diverse evenimente. O invidiam.
Cristina avea și un suflet bun. Ajuta oamenii aflați în dificultate. Mie nu mi-a plăcut niciodată să ajut, doar să fiu aju-tată. Părinții mei erau săraci lipiți, abia își duceau existența într-un sătuc din Moldova. Ca să ajung la facultate, m-am culcat ani de zile cu profesorul de română din școala generală. Era bătrân, chel și cu o burtă imensă. El m-a susținut și m-a sponsorizat.
Familia soțului meu îmi era antipatică, cu excepția lui Ștefan. îmi tot imaginam ce viață frumoasă aș fi avut lângă fratele lui, ce bine aș fi arătat la brațul său, în locul Cristinei. Mi-am făcut un plan ca să o elimin pe cumnata mea din viața lui și apoi să mă apropii ușor de el, ca să-l consolez.
Pentru început i-am trimis un e-mail Cristinei, în care i-am scris multe vorbe frumoase: „Draga mea Cristina, îți scriu deoarece îmi este mai ușor să mă exprim în felul acesta. încă de când te-am cunoscut mi-am dat seama că noi două ne vom înțelege de minune. Efectiv, vibrăm pe aceeași frecvență. Mi-aș dori să ne înțelegem ca două surori, să fim apropiate și să ne putem destăinui. Recunosc, îmi doresc o soră deoarece nu am avut una. Mi-aș dori ca tu să umpli acel loc din sufletul meu. Cu drag, sora ta, Victoria”.
Cu acest început am câștigat încrederea Cristinei. Cu firea ei miloasă și-a dorit imediat să mă consoleze. Pe măsură ce ne apropiam, a început să se confeseze. îmi spunea cât de greu îi era cu cei doi copii mici pe care îi creștea. Mi-a scris email-uri în care se văita că soțul ei era plecat toată ziua și că seara ea era epuizată. Pusese pe picioare mica afacere ca să reușească să iasă din situația stresantă în care se afla. Mi s-a plâns că nu avea ajutorul lui Ștefan și că el era absent din viața copiilor. Atât mi-a trebuit ca să încep să-mi pun planul în aplicare.
Cum toate discuțiile noastre se desfășurau pe e-mail, aveam dovezi și le puteam folosi cum doream eu. Așa că am selectat ce mi-a convenit din textele ei, le-am printat și m-am prezentat într-o seară în casa socrilor. Am luat-o pe mama-soacră la bucătărie, pisicindu-mă:
— Mamă-soacră, știu cât de tare îți iubești dumneata nurorile… Adică și pe mine, și pe Cristina. Nu vreau să te supăr, dar nu aș mai avea liniște dacă ți-aș ascunde asta…
— Ce s-a întâmplat, mamă? m-a întrebat ea, speriată.
— Of, îmi pare rău că trebuie să afli tocmai de la mine… Cristina este tare ne-recunoscătoare. De fiecare dată când vorbesc cu ea, e nemulțumită și se vaită. Consideră că nu o ajutați suficient, că Ștefan lipsește din viața copiilor. De parcă el, săracul, nu ar munci pentru ei! Ea stă acasă și ar vrea ca toată familia să se învârtă în jurul ei. Uite ce mi-a scris, mamă…
Am scos din geantă foile împăturite cu grijă și i-am citit. Soacra și-a pus ochelarii și a mai citit o dată. Eram mulțumită. Am luat-o de mână și am încurajat-o să discute cu Ștefan despre soția lui.
Peste câteva zile, Cristina m-a sunat plângând. Mi-a povestit că se certase cu soțul ei, că mama-soacră i-a reproșat faptul că era nerecunoscătoare, că îl obosea pe Ștefan cu pretențiile ei exagerate.
— Victoria, mi-a zis ea, eu îl iubesc și fac totul pentru noi și copiii noștri. El, care vine numai la 10 noaptea acasă, îmi spune mie că sunt nerecunoscătoare! Dar și eu aduc bani în casă, nu numai el!
Am încercat să o mângâi pe „sora mea” și mi-am dus mai departe planul. în ziua următoare, i-am trimis un mesaj lui Ștefan, în care l-am rugat să treacă pe la noi. A venit seara. Dan era plecat la o meditație. L-am așteptat pe cumnat cu o masă bogată și cu un pahar de vin roșu.
— Ia loc, cumnate! Vreau să te răsfăț. Mie așa îmi place să-mi aștept soțul. E tare obosit când ajunge acasă!
— Bravo ție, cumnată! a spus el, mușcând momeala.
— Din moment ce el este bărbatul casei, pot să fac și eu măcar atât!
Ștefan a înghițit în sec. M-a întrebat, gânditor:
— Cu Cristina ai mai vorbit, cumnată?
— M-a sunat acum câteva zile. Nu am vrut să o răscolesc. îmi pare rău pentru ea, dar tu nu meriți asta, Ștefane!
— ți-a spus ceva?
— Mă sună mereu ca să se plângă de tine… Spune că nu te mai suportă, că nu mai suportă copilașii! Dar la tine cine se gândește că muncești de dimineață până seara ca să le asiguri lor un trai decent?
Ștefan s-a încruntat. A început să-mi spună că și mama lui era nemulțumită de comportamentul soției sale. M-am apropiat de el și am început să-i masez umerii. I-am turnat vin în pahar. Eram tot mai aproape de a-mi atinge obiectivul.
A doua zi, am primit încă un e-mail de la Cristina: îmi povestea că Ștefan ajunsese acasă beat, îi lovise și pe ea, și pe co-pii, îi reproșase lucruri neadevărate. Era hotărâtă să divorțeze. Am sărit în sus de bucurie.
Mai târziu, i-am trimis un sms în care îi scriam că și eu eram dezamăgită de ea, ca și restul familiei, și consideram că era mai bine să rupem orice legătură, din moment ce ea nu avea să mai fie cumnata mea. M-a sunat, mi-a trimis mesaje. Am continuat să o ignor. Ca să fiu sigură că am terminat definitiv cu ea, am plătit un amic să-i spargă site-ul. știam că fără el nu se putea descurca. Acesta a venit la mine într-o zi când Dan era plecat și, într-o oră, a rezolvat „problema”.
Mă pregăteam să sărbătoresc, fiind convinsă că am pus mâna pe Ștefan. Vreo două săptămâni mi-am văzut de treburile mele. Nu am vorbit nici cu soacra, nici cu Ștefan. Speram să se termine cât mai repede divorțul celor doi ca să trec la partea a doua a planului meu. Numai că mi s-a întins o cursă. Cristina mi-a întrecut viclenia și a avut un alt plan ca să mă descopere.
Mama-soacră ne-a invitat pe mine și pe Dan la masă, într-o sâmbătă. Bănu-iam că îl voi găsi și pe ștefan acolo. Când am ajuns, ne-a deschis… Cristina! Am trecut pe lângă ea fără să o salut. Soacra, care pândea de după ușă, m-a apostrofat:
— Ce s-a întâmplat, Victorița? De ce nu o saluți pe Cristina?
— După tot ce a făcut…
— Ce a făcut? a intervenit Ștefan. Soacra m-a luat de braț și m-a aruncat
pe un scaun. Toată familia m-a înconjurat. Ștefan și Cristina mă priveau cu ură. Socrul s-a așezat în fața mea amenință-tor. Mi-am dat seama că au descoperit adevărul.
— Cum ai putut să-mi faci asta? m-a întrebat Cristina. Te-am urmărit mereu. Ai camere în casă. Am văzut cum l-ai îmbătat pe Ștefan, cum mi-a spart site-ul amicul tău și cum l-ai plătit cu o partidă de sex!
— Ce ai vrut să obții, Victoria? a întrebat și Dan.
Nu avem ce să le spun. Tot ce îmi doream era să fug de acolo.
— Nu mai ai ce căuta în familia noastră! mi-a spus Dan. Eu nu mai pot să trăiesc lângă tine. Vreau să îți strângi lucrurile și să pleci din casa mea!
Am părăsit acea casă. Oricum nu îl iubeam pe Dan. M-am mutat o lună cu chirie, până am reușit să-l ademenesc pe Florin, directorul liceului unde predau. După numai o săptămână de dragoste nebună. m-a luat la el. Am stârnit multe bârfe, așa că Dan și-a dat demisia. Acum sunt titulară pe post și nevastă de director. Nu mă feresc să spun: da, sunt o scorpie!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.