ComenteazăReporterii Libertatea au fost acasă la Angelica Dragna, în satul Nișcov, din comuna buzoiană Vernești. Când am călcat pragul casei unde locuiește bătrâna, alături de fiica sa cea mică, în vârstă de 73 de ani, și de soțul acesteia, am găsit-o curățând cartofi. Ca oricare gospodină la vederea musafirilor, tanti Angelica s-a ridicat să așeze la locul lui un scaun și să aranjeze cuvertura pe pat, că doar oameni străini i-au trecut pragul!
„Nu-s buni atâți ani. Sunt anii suferinței”
Ospitalieră și bucuroasă de oaspeți, femeia s-a întunecat parcă la chip atunci când am întrebat-o cum se simte la 104 ani.
„Nu-s buni atâția ani. Mai am 5 luni și fac 105 ani. Sunt anii suferinței, cu dureri mari. Numai când dorm nu mai simt nimic”, spune bătrâna.
Tanti Angelica își amintește că nici tinerețea nu i-a fost pe roze. A muncit din greu și până și ea se miră cum de a ajuns să atingă o vârstă atât de înaintată.
„Am dus-o cât am fost tânără și bine, și rău. Aș munci și acum, că am inimă de muncit, dar nu mai am putere. Sunt învățată de la părinți să fac treabă. Am mâncat mai mult rău decât bine, pentru că trăiam cu zeamă de varză și mămăligă”, se destăinuie femeia.
După război, câțiva ani a fost servitoare la București, ca să-și poată hrăni copiii. Apoi, a luat-o bărbatul acasă și mergea cu cobilița în spate ca să aducă mâncare copiilor.
Povestește că pleca la Buzău cu cobilița pe umăr și vindea fructe, iar când se întorcea cumpăra de mâncare și venea acasă cu gălețile pline.
„Acum merg doar până pe prispă, ajutându-mă de scaun. Nu mai pot să aduc lemne, dar mi le aduc copiii și încerc să le bag singură pe foc. E greu, dar Dumnezeu mi-a dat zile. Uneori mă rog la Maica Domnului să-mi curme durerile pentru totdeauna”.
Femeia spune că nu mai poate merge la biserică, însă asta nu o face mai puțin recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că i-a dat atâtea zile.
Secretul longevității sale? A muncit zi de zi, iar asta a ținut-o în formă. Alt secret? “Cred că zeama de varză”, spune bătrâna mai în glumă, mai în serios.