ComenteazăValentin Nicolae are 34 de ani şi nu este un artist de profesie. Nici măcar nu se recomandă a fi artist. Spune că mai degrabă cochetează cu arta, iar cei care au văzut ce iese din mâinile sale spun că o face bine. Cât depsre ceea ce face atunci când cochetează cu arta este cu totul ieşit din comun: transformă deşeuri, resturi pe care cei mai mulţi dintre noi le-am arunca, în obiecte decorative: cufere, suporturi pentru lumânări şi altele. Materia primă o ia de peste tot, iar rezultatele sunt spectaculoase.
Să-ţi urmezi pasiunea nu e niciodată târziu
Tânărul din Vălenii de Munte nu a mers niciodată la şcoala de artă. Asta nu l-a împiedicat însă să iubească frumosul. Ideea de a crea obiecte decorative din resturi de material – lemn, pal, sticlă, textil – i-a venit în urmă cu câţiva ani, atunci când a citit mai multe articole pe internet despre crearea unor obiecte decorative din deşeuri. Avea 28 de ani pe atunci şi, după câteva articole, s-a apucat „de lucru”.
„Era în anul 2011. Am văzut atunci pe internet câteva articole cu obiecte decorative din deşeuri şi mi-au plăcut şi am încercat şi eu. Sunt o fie mai creativă, probabil” spune Valentin Nicolae.
Primele creaţii au fost nişte sticle decorate cu aţă. De atunci a continuat să experimenteze. Iar creaţiile sau devenit de la an la an tot mai „complicate”. Când vine vorba despre obiectele pe care e creează, imaginaţia lui Valentin icolae nu are limite. Reutilizează tot felul de materiale pe care le transformă în obiecte decoratie: lemn, pal, sticlă, materiale teztile, bucăţi de piele. Până şi curele vechi, care nu-i mai folosesc şi e care în mod normal orice om le-ar arunca, el le reciclează şi le integrează în operele sale.
Şi-ar defini operele ca pe o combinaţie între stilul gitoc şi steampunk, spune Nicolae.
„Ca stil, aşa, cred că ar fi ceva între gotic şi steam punk. Este un stil în care se folosesc cupru şi materiale din astea. Dar eu nu folosesc cuprul, folosesc culori metalice care dau iluzia respectivă”.
A cerut unui prieten bucăţi din gardul dezafectat
Pasiunea tânărului prahovean este atât de mare încât nu s-a sfiit să ceară unui prieten bucăţi din gardul pe care acesta îl schimba cu altul nou, pentru a le transforma în obiecte decorative. Le-a combinat cu sticle şi le-a transformat în lucruri care bucură privirea, dar au şi utilitate.
„Acum câţiva ani, un prieten de-al meu a schimbat un gard din lemn şi eu am luat din acel gard nişte bucăţi de lemn care nu-i mai foloseau şi nişte sticle rămase de la diverse evenimente le-am combinat şi am făcut suporturi pentru lumânări”, povesteşte Valentin Nicolae.
Cum au reacţionat oamenii când le-a cerut prima dată „gunoaiele” ca să le recicleze în stilul lui cu totul original? „La început au fost surprinşi, apoi le-a plăcut ce am făcut cu respectivele deşeuri şi mi-au cerut şi ei ce a rezultat. Acum s-au obişnuit”.
Nu se fereşte de combinaţii de materiale dintre cele mai ciudate.
Ca tehnică foloseşte? O combinaţie între sculptură şi pictură pe care dezvoltat-o singur, fără să înveţe de la cineva.
Pentru realizarea unui obiect decorativ munceşte şi câte o săptămână, dar nu se grăbeşte. Pentru ca deşeurile să nu pară ceea ce sunt, investeşte în adezivi speciali, în lac protector, în culori.
Obiectele le face cadou
Ce face un astfel de om cu rodul imaginaţiei şi al muncii sale? Îi bucură pe cei din jur. Multe dintre obiectele sale au fost dăruite apropiaţilor. Chiar dacă munca sa se apropie de cea a artizanilor care participă pe la târgurile cu produse hand-made, Valentin Nicolae nu face parte din reţeaua celor care trăiesc din aşa ceva.
În schimb, şi-a făcut un blog – Wallachian Market. L-a numit aşa pentru că s-a născut în Valahia și simte în suflet o părere de rău că această zonă istorică a țării noastre nu are o cultură medievală atât de bogată cum are Transilvania, spre exemplu.
Din ce trăiește un om care transformă în artă deșeuri cărora alții nu le găsesc nicio utilitate? Este, de mai bine de un deceniu, plutonier major la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Prahova. Are calificare de paramedic SMURD și participă și la intervenții de stingere alături de colegii de la Detaşamentul 6 Vălenii de Munte. A văzut nenorociri cu duiumul în cei zece ani la ISU. A văzut suferință, a văzut foc, a trecut pe lângă pericol. Știe cum e să intervii în caz de risc major de explozie. I s-a întâmplat să intervină la cisternă plină cu combustibil, al cărei cap-tractor ardea.
A văzut multe și a trăit multe, dar a ales să nu lase ce e rău să-i afecteze viața. Nu duce acasă povara nenorocirilor pe care le vede la serviciu, și nici nu le transpune în arta sa. Pentru că arta este pentru suflet și ca să-i bucure pe cei din jur…