ComenteazăPlutonierul major Dan Ioan, de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență Prahova, uimește pe toată lumea cu un talent pe care nu multă lume îl are. Salvatorul de vieți, care de 11 ani lucrează în cadrul sistemului pentru situații de urgență, a activat pe un echipaj SMURD, iar acum conduce un echipaj de intervenție la incendii, însă, în timpul liber, din mâinile sale ies adevărate opere de artă. El pictează, iar pictura sa de suflet este cea bisericească. Cei care îi văd lucrările cu greu ar crede că sunt făcute de un amator, care nu are niciun fel de studii în domeniu.
Absolvent de liceu Real și de Drept, pictor în biserică
Ofițerul și-a descoperit pasiunea pentru pictură pe la 12 ani, când a început să-și pună sufletul pe foaia de desen. Tot pe-atunci, un văr care este artist și care acum lucrează în străinătate a văzut ce har avea copilul de la acea vreme și i-a dat primele îndrumări în tainele picturii. Își amintește și acum prima lucrare: un peisaj. Apoi, ca să-și testeze talentul și să-și formeze mâna, și-a impus singur provocări: a făcut reproduceri după lucrări de Grigorescu sau Van Gogh.
Dan Ioan nu a mers însă niciodată la o școală de artă și nici nu a făcut cursuri în acest domeniu. A urmat un liceu la profilul Real, iar apoi Facultatea de Drept. În toți anii de studii, nu a renunțat însă niciodată la marea sa iubire, pictura. Iar când a avut ocazia, a intrat într-o echipă de artiști care realizau picturi bisericești.
Așa a ajuns ca alături de alți pictori și de un șef de echipă să lucreze pe schelă, pe un șantier de pictură bisericească al Patriarhiei Române, la realizarea picturii unui lăcaș de cult din Câmpulung Moldovenesc. Acolo, „la perete”, după cum spune el, a învătat adevăratele taine ale picturii.
”Când am început să lucrez pe acel șantier am învățat cel mai bine. Acolo, la perete, am învățat cum se combină cel mai bine culorile, cum se fac portretele”, spune pompierul artist.
A lucrat pe schelă, în biserică, doi ani, timp în care l-a măcinat dorul de casă. Apoi, când avea vreo 24 de ani, s-a ivit ocazia de a-și depune dosarul de angajare la ISU și a ales să fie alături de cei dragi.
”Pe acel șantier eram mai tot timpul plecat, departe de familie, de casă și am vrut să fiu alături de ei. Asta m-a făcut să renunț. Am depus dosarul pentru angajare la ISU și am venit acasă” , povestește Dan Ioan.
Cariera, la ISU, pictura, un hobby
Odată intrat în sistemul ISU, plutonierul major nu s-a mulțumit doar cu asta. Și nu a renunțat nicio clipă la pasiunea sa. Doar că a trecut-o pe locul al doilea.
”Pictura a rămas pe locul doi, dar în timpul liber, în concediu, lucrez icoane, peisaje… ” spune el.
În dosarul de angajare a scris în CV despre această pasiune. Iar șefii l-au îndemnat să și-o urmeze. Familia îl susține, iar cei doi copii ai săi – un băiețel de 6 ani și o fetiță de 2 ani – sunt fascinați de culori. Sunt însă prea mici pentru ca tatăl lor să-și dea seama dacă Dumnezeu le-a dat și lor acest talent, însă îi încurajează.
Mărturisește că în ultimul deceniu și-a construit cariera la ISU, dar că doar o tragedie l-ar putea face să renunțe la pasiunea pentru pictat. Singura situație care l-ar putea face să renunțe la pictură ar fi o boală care să nu-l mai lase să lucreze.
”Familia mă susține și când vine vorba despre pictură, și când e vorba de activitatea de la Inspectorat. Cei mici, când întind materialele și toate cele pentru pictură, sunt fascinați și vor și ei să lucreze, și le dau să lucreze”, spune plutonierul major.
Nu are acasă nicio lucrare făcută de el
Ca orice artist adevărat, pompierul de la ISU Prahova găsește inspirație unde nici nu te aștepți. Chiar și în foc. A participat în urmă cu câțiva ani la un incendiu puternic la o rafinărie. Ajuns acasă, a pus pe pânză o mică bucată din ce a văzut acolo. Și nu a fost singura situație de acest gen.
A lucrat peisaje, natură statică și portret. Însă marea sa iubire sunt icoanele. O icoană se realizează greu, dacă vrei să fie o operă care să reziste timpului.
”În rest, nimic nu m-ar putea determina să renunț la pictură, doar dacă nu aș mai avea precizia pe mână să pot să pictez aș renunța” spune plutonierul major Dan Ioan.
Folosește foiță de aur și materiale de calitate. Sunt scumpe, dar care pasiune nu costă?
Interesant este faptul că artistul de la ISU Prahova nu are acasă nici măcar o lucrare realizată de el. Obișnuiește să le dăruiască, iar unii vor să plătească pentru arta lui. Cât despre numărul lucrărilor pe care le-a realizat până la cei 35 de ani ai săi, pompierul nu-l știe. „Le-am pierdut numărul. Chiar nu mai știu câte au fost”.
E greu, ca artist, în România
Cât de greu e să fii artist în România? „Ușor nu este, răspunde Dan Ioan. Un artist în România trăiește mai mult pentru pasiunea de a lucra, de a face artă, dar foarte greu se trăiește din această pasiune, pentru că sunt prea puțin recuoscute lucrările” spune el.
Se câștigă bine din picturile pe zidurile bisericilor, dar cei care fac ceva sunt nevoiți să adune teancuri de acte și autorizații, și nu e de ici de colo să ai o echipă bună de pictori. În plus, în aceste cazuri e vorba despre renunțări, la stabilitate, la familie, așa cum a trăit Dan Ioan în cei doi ani de lucru pe șantier în Moldova
Ce-ți trebuie să fii artist? ”Ca artist trebuie, în primul rând, foarte multă răbdare”, răspunde pictorul care salvează vieți. Apoi, trebuie să muncești, ca să te perfecționezi. Și mai trebuie să fii odihnit, să ai mintea limpede. Nu vorbește despre talent, așa cum nu o fac, de obicei, cei care au fost dăruiți cu un asemenea har.
Citește și:
VIDEO/Armand Assante, la Interviurile Libertatea LIVE, despre rolul din ultimul său film, „Vânătorul de spirite”, viața și cariera sa