Lidia Leahu era un copil normal, până în preajma vârstei de 14 ani, atunci când boala a debutat și a evoluat agresiv, iar viața ei s-a schimbat total. Trebuia să meargă împreună cu mama sa să facă cumpărăturile pentru clasa a VIII-a, când boala a dat primul atac.

„Eram în toiul pregătirilor pentru începerea clasei a VIII-a. Trebuia să merg împreună cu mama la cumpărături, iar ea, când a intrat în cameră în timp ce eu mă pregăteam, a văzut că mă ridic ciudat de jos. Mă sprijinisem cu mâna de tendonul  din spatele călcâiului, luându-mi avânt, pentru a  mă putea ridica. În acea zi m-a și dus la un medic, care și-a dat seama imediat despre ce afecțiune este vorba, dar, pentru a fi siguri, mi s-a făcut biopsie la piciorul drept, în urma căreia s-a confirmat diagnosticul – Distrofie musculară progresivă”, își aduce aminte Lidia.

Cădea de zeci de ori pe zi, dar refuza să se dea bătută

Boala a progresat foarte repede, fiind foarte agresivă de la început, iar mușchii corpului s-au deteriorat progresiv, apărând slăbiciunea musculară. Tendoanele picioarelor s-au scurtat foarte mult chiar din primul an de boală – aproximativ 10 centimetri, ceea ce o făcea pe Lidia să umble pe vârfuri. Cădea de zeci de ori pe zi, refuzând să se dea bătută.

4Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 18

Soțiile lui Beniamin Lup, liderul unui ONG cu relații în SUA, moarte în condiții suspecte în România și Republica Moldova. Alte două partenere, date în judecată după ruperea relațiilor
Recomandări
Soțiile lui Beniamin Lup, liderul unui ONG cu relații în SUA, moarte în condiții suspecte în România și Republica Moldova. Alte două partenere, date în judecată după ruperea relațiilor

„Am început să merg cu dificultate și puțin legănat, cădeam și nu mă mai puteam ridica, pierzându-mi echilibrul din ce în ce mai tare, până nu am mai putut umbla deloc singură, ci doar cu însoțitor, iar de cinci ani am început să fiu dependentă de un scaun rulant și de o persoană însoțitoare pentru a mă putea deplasa. Au urmat perioade cu suișuri și coborâșuri, cu râs și cu plâns, cu depresii și cu împliniri, cu visuri și cu dezamăgiri, dar cu credință și speranță“ spune tânăra.

Lidiei îi place să spună că nu a făcut o dramă din boala sa și că a acceptat-o ușor.

::placeholdeR–>

După evoluția agresivă a bolii, cei din jur au încercat să o convingă să renunțe la școală. Ea a continuat însă.

„M-am considerat în continuare un om normal, lucru care a făcut să fiu privită și de către cei din jur așa cum mă priveam eu. Am luat viața în glumă, în timp ce ea mă lua în serios. Chiar prea în serios!“

A continuat și a terminat școala generală, a mers la liceu, dar nu s-a oprit aici. A făcut Facultatea de  Contabilitate și Informatică de Gestiune, dar tot nu s-a oprit. Și-a luat și masterul în „Buget Public, Piețe Financiare şi Bănci“, la Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad. Este frumoasă și extrem de delicată. Ca un bibelou..

Live Text – Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, turul 2. Sute de oameni la coadă, la o secție de votare din București
Recomandări
Live Text – Alegeri prezidențiale în Republica Moldova, turul 2. Sute de oameni la coadă, la o secție de votare din București

Printre pasiunile ei, să ajute oameni aflați în situații speciale, la fel ca ea

Nu a putut să își facă o carieră în domeniu pentru că boala nu i-a permis, însă a reușit să facă alte lucruri de care este pasionată. Printre ele, să ajute oameni aflați în situații speciale, la fel ca ea.