Iulian Cătălin Vlăsceanu este unul dintre militarii care au fost decorați recent de șeful statului, Klaus Iohannis. El a primit „Medalia „Bărbăție și Credință” clasa a II-a, cu însemn de război, pentru militari, iar ulterior, pagina de Facebook Veteranii Armatei României a publicat povestea soldatului vrâncean, spusă chiar de el.
Iulian are 22 de ani și face parte din Batalionul 280 Infanterie Mecanizată “Căpitan Valter Mărăcineanu” din Focşani. A intrat în Armată când avea doar 19 ani, ca soldat la unitatea din care face parte şi în prezent. Acum, vrânceanul este alături de camarazii săi în misiune în Afganistan. Tânărul povestește că este la prima sa plecare în teatrul de operații și nu i-a fost deloc ușor să meargă pe acest drum, întrucât cei dragi l-ar fi vrut acasă, departe de pericole. El povestește că în cele din urmă familia a înțeles că a fi militar presupune o datorie faţă de ţară și a acceptat plecarea sa în Afganistan.
”Sunt la prima misiune de acest gen, iar decizia nu a fost deloc uşoară, din cauza familiei, întrucât la început mama mea nici nu a vrut să audă de aşa ceva. Am făcut raportul de participare la misiune fără ca dânsa să ştie, am susţinut toate testele, iar pe timpul pregătirii pre-dislocare, i-am spus mamei că în luna august voi pleca în Afganistan. A acceptat foarte greu ideea, însă într-un final a înţeles că să fii militar presupune o datorie faţă de ţară, un angajament pe care mi l-am asumat în momentul în care am depus jurământul”, spune militarul.
Tenis de picior, filme sau jocuri video, relaxarea după misiuni
Militarul povestește și cum s-a acomodat în Afganistan, spunând că a fost ajutat de camarazii de arme, cu care uneori, după misiunile pe care le au, se relaxează la un tenis de picior, la un joc video sau la un film.
”Perioada pregătirii nu a fost o noutate pentru mine. Activând încă de când m-am angajat într-una din unităţile cu cea mai mare experienţă ale Armatei României, ritmul alert este ceva firesc. A fost, însă, o perioadă plină de provocări, datorită multitudinii de lucruri pe care am fost nevoit să le învăţ, într-un timp relativ scurt, pentru a putea face faţă provocărilor unui teatru de operaţii. Ghidat de motto-ul „norocul ţine cu cei bine pregătiţi” am reuşit să traversez cu brio perioada de pregătire până la final”, scrie ostașul vrâncean.
Pentru Iulian, acomodarea în Afganistan nu a fost una dificilă. Asta pentru că a avut parte de un pluton unit, în care toți militarii acționează unul pentru altul. Și, cel mai important, că militarii cu experienţă şi-au dat silinţa ca, pe perioada de tranziţie, cei mai tineri, proaspăt sosiți pe tărâmuri afgane, să se acomodeze cât mai repede şi cât mai uşor.
El povestește că în cele aproape şase luni de misiune în teatrul de operaţii din Afganistan a executat toată gama de misiuni specifice, în principal misiuni de patrulare, de prezenţă în zona de responsabilitate a batalionului.
„Pentru un militar, recuperarea zilnică după îndeplinirea fiecărei misiuni este foarte importantă. În mare parte, îmi aloc timp pentru odihnă şi pentru a lua legătura cu familia şi cei dragi de acasă. Dacă timpul îmi permite, mă relaxez împreună cu ceilalţi camarazi ai mei la un tenis de picior, iar uneori, seara, poate un joc video sau un film”, povestește Iulian.
Moartea unui camarad i-a rupt sufletul în două
De departe cel mai dificil moment trăit de Iulian Vlăsceanu în Afganistan a fost cel al pierderii unui camarad drag, buzoianul Mădălin Stoica, mort la datorie într-un atentat cu mașină-capcană. Pe 15 septembrie, trei militari din Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei din Focşani au fost răniţi în timpul unei misiuni în zona de responsabilitate.
Unul dintre ei, buzoianul Mădălin Stoica, grav rănit, a murit după câteva ore, la spital. În acelaşi incident, din septembrie 2017, au mai fost răniţi Ionel Buzea şi Ionel Toma, originar din Nistorești, Vrancea, și ei premiați recent de președintele Klaus Iohannis. Ambii caporali răniți în urmă cu jumătate de an au primit Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa a-III-a, cu însemn de război, pentru militari.
::placeholdeR–>
Și ca orice militar plecat pe tărâmuri ostile, departe de cei dragi, Iulian Cătălin Vlăsceanu se gândește cu mari emoții la revenirea acasă: ”Întoarcerea acasă este întotdeauna mult aşteptată, mai ales din partea familiei. Însă şi eu sunt nerăbdător să îi revăd şi să îi strâng în braţe”.
Când vorbește despre planurile sale de viitor, acestea sunt legate tot de armată. Primul gând la întoarcerea acasă este admiterea la şcoala de subofiţeri. Nu pierde din vedere nici posibilitatea de a-și întemeia o familie, dar nici dorința ca într-o bună zi să intre într-o unitate de forţe speciale din ţară.