În țara în care nu puțini sunt cei care așteaptă câte o „atenție” ca să facă ceva pentru care sunt deja plătiți și care e trecut clar în fișa postului, să fii voluntar pare cumva atipic. Iar să fii voluntar la SMURD, acolo unde în orice moment urci în mașina de intervenție și te poți trezi la locul unui carnagiu, este cu totul ieșit din comun. Și totuși, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență din Prahova aproape o sută de oameni vin și fac voluntariat, iar în cele mai multe cazuri voluntariatul înseamnă intervenții „la caz”, alături de un echipaj de paramedici SMURD.
În primă fază, s-au înscris în programul „Salvator din pasiune”, apoi au mers la cursuri, după care au intrat în activitate. Cum se desfășoară activitatea? Anunță înainte, conform unui program, iar la ora stabilită vin și stau în unitate, câte 12 ore din 24, pregătiți să intervină acolo unde este cazul. Cine sunt oamenii aceștia? Oameni ca noi toți, doar că au ceva mai mult: dorința de a dărui și de a se autodepăși.
Antrenorul de baschet pasionat de medicină
Constantin Baicu pare un dur și toată atitudinea sa lasă de înțeles că a văzut multe și a trecut prin multe. Este antrenor de baschet, face cursuri de asistent medical și paramedic calificat, după ce a absolvit cursuri de perfecționare în unul dintre cele 12 centre din țară, cel de la Pucioasa.
A aflat despre programul de voluntariat de la ISU Prahova pe Facebook și s-a înscris. Spune că nu e deloc rău să știi să intervii într-o sitație de urgență, mai ales că lucrează cu copii de la șase ani, pe care-i învață ce înseamnă să fii sportiv.
Descrie activitatea de voluntariat în modul cât se poate de concis: ”Există o planificare pe fiecare detașament: pot să dau telefon azi și să mă înregisterz pentru mâine de la ora 9.00 la 21.00. Am intrat la ora 8.45 pe poarta Detașamentului, mă echipez, a sunat alarma și și am plecat la intervenție”.
Pare atât de simplu! În realitate, sunt sute de ore pe care le dăruiește altora. Și suflet pus în intervențiile dificile. Căci altfel nu ar putea spune că „la accidente e cel mai dureros, în funcție de gravitate. Atunci se vede tăria de caracter și la o intervenție limită îți poți da seama dacă SMURD-ul e sau nu pentru tine”.
Ce le spune celor care mai bine se odihnesc? „Decât să te odihnești sau să bei o bere mai bine îți dedici o parte din timpul liber pentru o cauză nobilă și aceasta ar fi voluntariatul. Mai ales la SMURD e o cauză nobilă, dar poți oricând să alegi alt domeniu. Este o experiență de viață și într-un final este și experiența profesională”.
Lucrând cu copii, vede diferențele între generații în ceea ce privește atitudinea față de voluntariat. Copiii mici nu prea au auzit de asta, liceenii mai știu despre astfel de proiecte, iar adulții sunt mai reticenți.
”Dar cred că or să se schimbe lucrurile. Generațiile care vin acum încep să înțeleagă beneficiile voluntariatului și să se implice în astfel de activități”, spune cu optimism în glas.
Economistul care știe că sunt lucruri mai importante decât banii
Cătălin Goia este economist și lucrează la o foarte mare și importantă companie de asigurări. A devenit voluntar, cumva, din motive personale.
”Am avut în familie un caz mai deosebit și am vrut să-mi dedic o parte din timp celor care au nevoie”. Nu intră în detalii.
A fost primul voluntar care a început practica pe ambulanță și a adunat peste 500 de ore de voluntariat într-un an. A participat la multe intervenții și unele deloc dificile, își amintește. Una dintre cele care i-au rămas în suflet a fost o intervenție pe munte, la Valea Neagră, în zona Valea Doftanei, din județul Prahova. A intervenit alături de salvatorii profesioniști să aducă de pe munte un muncitor care fusese pur și simplu zdrobit de un buștean. Am mers peste un kilometru pe jos, am cărat echipamentul necesar acordării primului ajutor. Apoi, l-au preluat pe rănitul care era în stare extrem de gravă, avea politraumatisme, hemoragie internă și l-au dus până la ambulanță.
”A scăpat cu viață”, își amintește, iar când spune asta parcă i se înseninează chipul.
Cea mai impoertantă lecție pe care a primit-o ca voluntar i-a dat-o o femeie implicată într-un accident rutier.
A mers la intervenție, iar femeia implicată în accident nu voia să i se acorde primul ajutor. Membrii echipajului încercau să o convingă să meargă la spital. În final, după discuții, Cătălin a convins-o, iar pe drum, după ce a mai ieșit din starea de șoc, femeia și-a dat seama că a luat o decizie înțeleaptă.
”Când cineva îți spune mulțumesc din suflet contează mai mult decât orice mulțumire materială. Eu mulțumirea materială o am. Am un job bine plătit, un post destul de sigur, un program flexibil. Sunt lucruri mai importamte decât banii”, spune Cătălin Goia.
IT-istul care se împarte între job, familie și voluntariat
Corneliu Ionescu lucrează în IT și face, în paralel, cursuri de asistent medical. Pare tare tânăr, dar în pofida aparențelor nu face parte din generațiile care au învățat la școală despre noțiunea de voluntariat. Este voluntar din anul 2016 și are o părere clar stabilită: ”Dacă vrei să fii voluntar nu trebuie să-ți iasă nimic. E suficientă împlinirea sufletească”.
Lasă acasă o soție și doi copii – o fetiță de aproape șase ani și un băiețel de un an și jumătate – și merge ca voluntar la intervenții și tot felul de acțiuni ale ISU Prahova.
Ce spune soția despre faptul că acordă timp altora: ”Nu zice nimic, ba chiar mă susține, chiar dacă e vorba despre voluntariat. Îmi place, e o pasiune și ea e alături de mine”. De multe ori a venit cu fetița la activități de informare de la ISU, iar celei mici îi place.
”Dacă o să vrea să facă asta, cu tot dragul va fi susținută de noi”, spune tânărul informatician.
Ca voluntar, a învățat să fie „un pic mai disciplinat”. Ce le spune celor care afirmă că voluntariatul e pierdere de vreme? ”E părerea lor”.
După mai bine de un an spune că nu a avut, încă, momente de cumpănă în activitatea de voluntariar. ”Suntem destul de la început”, susține, iar cuvintele sale dau de înțeles că a fi voluntar nu e nici pe departe o toană care să treacă prea curând.
Elevul care de la 16 ani intervine cu echipajul SMURD
Andrei Bîrlă are 18 ani, este elev la Colegiul Național Mihai Viteazul Ploiești, unul dintre cele mai bune din oraș, și face voluntariat de la 16 ani. Activitatea de la ISU Prahova nu este prima de acest gen în care este implicat. În timp ce o parte din generația sa preferă să piardă timpul pe rețele de socializare sau în cluburi, iar altă parte e în febra pregătirilor pentru bacalaureat, Andrei reușește cu succes să le împace pe toate.
A făcut voluntariat Agenția Națională Antidrog, la ONG-uri care se ocupau cu ecologizări ori cu plantări de copaci. Activitatea de la ISU îi place însă cel mai mult.
”Pasiunea m-a adus aici. De mic mi-au plăcut intervențiile, pomperii, poliția, tot ceea ce însemană mediul militar. În mâinile noastre este viața unui om de multe ori și depinde de cât de bine ne facem noi teraba”, mărturisește tânărul.
Era „de serviciu” ca voluntar când a avut loc accidentul în urmă cu câteva săptămâni în Salina Slănic în care peste 20 de oameni au fost răniți. La doar 18 ani a văzut atât de multe, încât vede dezastrul cu alți ochi decât cei care stau acasă și privesc din afară, cu detașare la ce se petrece în jur.
”Nu a fost atât de grav la salină”, spune el. Și asta pentru că a văzut altele mult mai grave. A trăit momente în care a trebuit să adune de pe jos degetele secționate ale unui om.
„Era în zona Crivina, un bărbat lucra la o fabrică de zgură, o mașinărie s-a blocat altcineva s-a dus să o repare și în timp ce făcea reparația altcineva a pornit mașinăria. A trebuit să culegem efectiv degetele de pe jos”, își amintește.
Vorbește cu mult calm despre o situație în care mulți și-ar pune mâna la ochi sau ar privi în altă parte.
Cele mai dramatice cazuri sunt, în opinia sa, intervențiile la copii. Poate și pentru faptul că are o soră și empatizează cu cei mici.
„Te face să te simți într-un fel neputincios, de multe ori, chiar dacă tu-ți dai tot interesul să ajuți”, spune Andrei Bîrlă.
În fața unei asemenea dezvăluiri, se ridică întrebarea: care este reacția părinților atunci când văd un om atât de tânăr, el însuși aproape un copil, când vine să acorde primul ajutor?
”Am avut și cazuri în care părinții au fost reticenți, au fost însă și situații în care am fost primit mai bine decât restul echipajului. Depinde de la om la om”.
Andrei se pregătește pentru admiterea la Academia de Poliție. Vrea să facă parte din forțele speciale de intervenție. ”E tot salvare de vieți și acolo, doar că în alt fel”.
Asistenta pentru care nu contează că nu e plătită
Lavinia Panait este tânără, frumușică foc, iar dacă faci abstracție de uniformă pare mai degrabă o studentă care abia acum află ce e viața, decât un voluntar călit în intervenții alături de paramedici. A absolvit școala de asistent medical, nu a reușit să se angajeze în sistemul sanitar, așa că lucrează la o foarte mare companie de telefonie mobilă.
Este voluntar din august 2016 și este singura femeie din detașamentul 2. Și ea a aflat despre programul de voluntariat de pe Facebook și merge în unitate câte 10-12 ore pe zi, șase sau șapte zile pe lună.
”Fac voluntariat pentru că simt că doar în acest domeniu mă regăsesc, pe partea de medicină de urgență”, spune tânăra.
Consideră că nu privează pe nimeni de timpul acordat activității de voluntariat.
”Este timpul meu și oricât de puțin timp liber aș avea pentru mine aș veni aici să fac ceea ce-mi place. În momentul în care faci ceea ce-ți place o faci cu tot devotamentul. În plus, am și susținerea familiei”, spune tânăra.
A întâlnit foarte multe persoane care i-au spus că nu ar face voluntariat dacă nu sunt plătite. ”Le-am răspuns simplu că pentru mine nu contează că nu sunt plătită, ci faptul că sunt încă o mână de ajutor alături de colegi”, explică Lavinia.
Fosta asistentă de la maternitate care coordonează voluntari
Plutonier adjutant Maria Butoi, coordonatorul SMURD din cadrul ISU Prahova, este cea care îi coordonează pe voluntari. Este de meserie asistent medical și și-a început cariera în maternitate, în saloanele nou-născuților.
”Am crezut că asta o să fac toată viața, dar Dumnezeu mi-a arătat că pot să fac de toate”, povestește ea.
A început prin a-și aduce la volunariat propria fiică. Tânăra are acum 18 ani, dar mama ei i-a făcut cunoștință cu ideea de voluntariat încă din momentul în care a împlinit 16 ani, vârsta minimă la care o persoană se poate implica în astfel de activități.
I-a rămas în suflet un fost voluntar, care acum este student la medicină. A venit și i-a spus că el vrea să se facă medic și să salveze vieți și că înainte de asta vrea să învețe să salveze vieți ca voluntar.
„Mă bucur enorm că încă mai sunt persoane care vor să învețe să ajute. Noi am uitat să ajutăm oamenii! Trebuie să se gândească toată lumea că ni se poate întâmpla chiar nouă acasă; să ni se amputeze degetele chiar nouă acasă, să pice nu știu ce pe noi chiar la noi acasă, ni se poate întâmpla și atunci e foarte bine să știm ce să facem. Chiar am avut cazuri cu salvatori, până la urmă suntem oameni”, povestește subofițerul.
Își amintește că în programul de voluntariat derulat de ISU Prahova au fost înscriși inițial 120. Au rămas 98.
”Cine s-a înscris și a fost convins că vrea să facă treaba asta s-a infectat. E ca un microb. Au gustat și le-a plăcut. Le-am spus de la începutul cursului că există posiblitatea ca în momentul în care iau contact cu anumite situații să-și dea seama că nu le place, nu rezistă. Mă bucur să văd că atâția au continuat”, spune Maria Butoi.
Coordonează voluntari care au vârste de la 16 la 45 de ani. Cel mai ”ciudat” caz a fost cel al unui bărbat de profesie măcelar care a venit să se facă voluntar. Nu știi niciodată ce are omul în suflet și câte are de dăruit…
Inspector șef ISU: Voluntariatul e o activitate specifică țărilor dezvoltate
În județul Prahova, sunt 98 de voluntari și sunt de un real folos, spune lt. col. Mihai Drăgan, inspector șef al ISU Prahova. Îi cunoaște pe fiecare dintre ei și se bucură că vede atâta deschidere.
”Avem tineri, liceeni, când vor face orele de voluntariat vor putea face cursuri de SMURD și să fie persoane independente pe ambulanță, să înlocuiască un paramedic”, explică ofițerul care conduce ISU Prahova.
Calitățile pe care trebuie să le aibă un voluntar sunt voință și dorința de a-și ajuta semenii să se dezvolte.
Dincolo de mâna de ajutor în plus, voluntarii sunt semnul clar că societatea românească este pe un drum bun.
”Pe lângă faptul că se pregătesc și sunt alături de noi și ne ajută, ne dăm seama că societatea civilă vrea să fie alături de semeni. Pe mine mă bucură că prezența lor este o dovadă că societatea românească se dezvoltă. Faptul că ei există aici e un semnal: voluntariatul este o activitate specifică țărilor dezvoltate. Iar pe mine asta mă bucură cel mai tare”.