ComenteazăTeodor Cârdei are 65 de ani. Până acum doi ani, timp de patru decenii, a fost pădurar la cantonul Lacul Vulturilor, o zonă mirifică a Buzăului, un loc misterios care în ultima vreme a început să atragă numeroși turiști care vor să vadă cu ochii lor cele ce au auzit despre frumusețea Munților Buzăului.
Muntele a devenit în timp cel mai bun prieten al pădurarului
Misterios și înfricoșător deopotrivă pentru unii, muntele a devenit în timp cel mai bun prieten al pădurarului. Teodor Cârdei a trăit în munți, foarte aproape de sălbăticiuni, ani întregi. Aici a învățat să fie prieten cu natura, dar a ajuns să-și dorească cu ardoare să prindă toate frumusețile din jur, neatinse de piciorul omului, nepătate de poluarea orașului și de aglomerația urbană.
Așa a ajuns nea Cârdei, cum îi spun cei care-l cunosc, autorul unei expoziții la Buzău care s-a bucurat de un real succes. Timp de o săptămână, fostul pădurar, pasionat de fotografie, a arătat lumii întregi cum este natura în munți, expunând la Galeriile de Artă Buzău peste 50 de imagini care surprind în culori deosebite frumusețea Munților Buzăului.
„Fiecare poză de-a mea este o trăire a momentului. Expoziția pe care am avut-o la Buzău, intitulată „Toamnă de poveste în Munții Buzăului”, a avut scopul de a prezenta vizitatorilor nebunia culorilor într-o toamnă de poveste. Mulțumesc cu aceasta ocazie domnului președinte al Consiliului Județean Buzău-Petre Emanoil Neagu pentru că dumnealui m-a impulsionat pentru deschiderea expoziției, după o audiență de câteva minute fără să mă cunoască până atunci, ascultând cu atenție povestea unui individ ce și-a petrecut peste 30 de ani din viață în singurătatea Munților Siriului și, poate din curiozitatea de a vedea ce poate prezenta un om simplu, dumnealui a participat și la deschiderea expoziției și m-a prezentat privitorilor. Consider că a gustat din frumusețea culorilor toamnei, iar pentru mine a fost un moment minunat”, a spus Teodor Cârdei.
Nea Cârdei se ferește cât de mult poate să-și spună fotograf
Ușor timid, modest și parcă jenat de succesul pe care l-a repurtat expoziția sa inedită, nea Cârdei se ferește să-și spună fotograf. Asta chiar dacă niciodată în ultimii zeci de ani nu i-a lipsit din spate rucsacul cu aparatul de fotografiat. Un aparat de modă veche, cu care fotograful de ocazie a reușit să scoată imagini care ar face invidios orice profesionist.
”E prea mult pentru mine să mă numiți fotograf”, spune modest pensionarul care adaugă: ”Eu doar mă joc cu lumina”.
Povestește cu modestie că a muncit în domeniul silviculturii aproape 40 de ani, iar acum este pensionar. Bucovinean la origine, s-a stabilit în zona de munte a Buzăului încă din anul 1973, când și-a întemeiat și o familie. Pasiunea pentru fotografie a venit încă din anii de liceu, vremuri frumoase, când developa într-un atelier improvizat fotografii alb-negru.
„Muncind ca maistru de vânătoare, nu mi-a lipsit din rucsac aparatul foto, căutând să surprind clipa. Termenul – fotografie impune multe valori- modul de încadrare, setări manuale ale camerei foto, editarea fotografiilor etc. Nu mă numesc fotograf, e prea mult pentru mine, eu fac doar poze, ceea ce prezint eu o numesc o joacă cu lumina”.
„Nu mă întrebați ce aparat folosesc, că mi-e rușine să vă răspund”
Când vine vorba despre aparatura pe care o folosește ca să surprindă imaginile de poveste, Teodor Cârdei recunoaște că nu își permite să investească în aparate și lentile scumpe și că tot ceea ce face, face din pasiune cu o cameră veche, dar mereu pregătită să surprindă clipa.
Dragostea de munte, dar și meseria de pădurar l-au făcut să se stabilească la Nehoiu, un mic orășel la poalele Munților Buzăului, de unde poate ajunge relativ repede în zonele pitorești ale județului. Dacă până la pensie omul stătea mai mult în munți decât acasă, acum lucrurile s-au schimbat un pic, însă asta nu-l împiedică pe nea Cârdei ca din când în când, după ce hrănește anuimalele și face treaba de prin curte, să mai dea o fugă în munți, în căutarea unei lumini bune și a fotografiei perfecte. Și, în timp ce totul în jur este photoshopat, nea Cârdei spune că nu știe să folosească renumitul program.
„Nu mă întrebați ce aparat folosesc, că mi-e rușine să vă răspund. E vorba de un DSLR, pe care l-a scos pe piață Nikon cu ceva ani în urma și care la această dată nu se mai fabrica. Îi admir în tăcere pe cei dotați cu aparate moderne, cu rucsaci de obiective, ceea ce eu nu o să-mi permit nicicum. Vechitura mea de camera este mereu la îndemână, are mereu bateriile încărcate, urmăresc prognozele meteo, știu cum va fi dimineața următoare și ca să prind o rază de soare unde visez eu, schimb programul gospodăresc, dau mâncare la oi și la porci cu două ore mai înainte… și fug la poze în împrejurimi”, spune Teodor Cârdei.
Mărul roșu cu o cruce crestată în mijloc
De-a lungul vremii, nea Cârdei s-a bucurat inclusiv de aprecierea celor de peste granițe, câștigând un concurs foto international. Poza cu care a uimit audiența de profil a fost făcută în munții Elveției și a reprezentat un măr roșu cu o cruce crestată în miezul fructului. O imagine cât o mie de cuvinte.
„Locuiesc la Nehoiu, un mic orășel înconjurat de munți, nu am decât 12 kilometri până la Lacul Siriu, o zonă superbă, care sper că se va dezvolta în viitor ca zonă turistică, fug două ceasuri până la Gura Teghii sau la Varlaam. Dacă vremea mă ține în casă, printre activitățile gospodărești găsesc timp să deschid site-uri foto unde mulți prezinta fotografii de ale lor. Mă distrează faptul că sunt unii ce prezintă o fotografie făcând pagini de filozofie în jurul ei. La mine e doar pasiune. Eu pozez clipa, văzută de un autodidact. Nu mă întrebați de Photoshop, nu știu să-l folosesc, spre rușinea mea”, mai spune Teodor Cârdei.
Fostul pădurar spune că fotografia se numește UN MĂR ROȘU PENTRU JUNGFRAU și că povestea ei e simplă.
„Mă întrebați de fotografia la care țin cel mai mult. Țin la toate, fiecare este o trăire, fiecare prezintă o joacă cu lumina, fiecare e o poveste. Vă prezint o fotografie cu care am câștigat un concurs foto inițiat de zona turistică Interlaken -Jungfrau din Elveția, unde s-au prezentat sute de fotografii, dar eu am fost fericitul câștigător al locului 1 și am fost răsplătit cu o vacanță de 7 zile pentru două persoane în Wengen, o stațiune de munte cochetă în Elveția, unde se urca cu un tren alpin cu cremalieră și unde nu au acces mașinile care produc fum, iar fiecare hotel are în dotare, o mașină electrică cu care își iau musafirii din gară”, povestește Teodor Cârdei.
Impresionate de lucrările lui nea Cârdei prin care sunt promovate frumusețile Buzăului, autoritățile au de gând să-l declare pe fostul pădurar cetățean de onoare al județului.
„Cu ani în urmă eram în tren în Elveția, aveam în rucsac un măr roșu de acasă, trenul urca destul de greu scârțâind din cremalieră, admiram peisajele din jur și la un moment dat am hotărât să-mi mănânc mărul. Scot mărul din rucsac, scot și un briceag să-l tai felii, dar undeva în depărtare, la o cabană, flutura drapelul elvețian, mă uit la drapel-roșu cu o cruce albă în centru, mă uit la măr, mărul rosu… așa că iau briceagul și crestez în miezul lui alb o cruce. Îl pun iarăși în rucsac visând că-l voi așeza pe ghețar pentru o poză simbolică. Am ajuns la altitudinea de 3.600 de metri, m-am jucat pur și simplu cu mărul, m-am tăvălit în zăpadă, să fac cât mai multe cadre și a ieșit o poveste frumoasă”, povestește Teodor Cârdei.
Citește și: Daea: „Oaia, săraca, vine din vârful muntelui cu oamenii ăştia care pleacă şi uită de neveste, de copii”|VIDEO