ComenteazăDupă ani şi ani în care fiecare dintre ei a părăsit pe rând „corabia“ Phoenix, cei trei artişti legendari se reunesc pe scenă, alături de chitaristul german Ulli Brand, pentru a aduce publicului românesc proiectul Farfarello, un spectacol instrumental de excepţie, o combinaţie de folclor est-european cu influenţe de muzică clasică, jazz şi rock, care a făcut senzaţie în anii 80 pe plan internaţional. Din 1982 şi până azi, Farfarello are aproximativ 20 albume la activ şi peste 4.000 de concerte în întreaga lume.
Turneul din România a cuprins deja oraşele Craiova, Râmnicu Vâlcea, Reghin şi Brașov, urmând Arad (9 februarie), Timișoara (10 februarie), Sibiu (11 februarie), Târgu Mureș (14 februarie), Bistrița (15 februarie), Bacău (16 februarie), Iași (17 februarie) și București (18 februarie).
„Copilul ăsta are un talent din iad“
Avea doar cinci ani când şi-a exprimat dorinţa să cânte la vioară. „Într-o viaţă anterioară“, cum spune el, încercând să rememoreze când şi-a ales singur destinul. Momentul acela din 1963 când cu toată familia stătea şi se uita la concertul de anul nou al Filarmonicii din Berlin, la un televizor alb-negru.
„Familia mea se uita în fiecare an, de Anul Nou, la concertul Filarmonicii Berlin. Vecinii veneau la noi şi cu toţii ne uitam la concert. În acel an, după concert i-am spus tatălui meu: «Hei, tata…instrumentul acela…poate…», iar tata: «Sigur, băiatul meu!». A doua zi am găsit o vioară pe masa din bucătărie. Şi aveam şi profesor“. Aşa a început povestea unuia dintre cei mai mari violonişti germani, Mani Neumann, acum în vârstă de 60 de ani.
Talentul lui a fost remarcat de o violonistă din Berlin, care l-a auzit cântând, întâmplător.
„Un an mai târziu, cântam cu fratele meu mai mare, un cântec uşor de pian şi vioară, el la pian şi eu la vioară, acasă la profesoara de pian. Iar în timp ce repetam, dintr-o dată se deschide o uşă şi o tânără apare şi spune: «Nu se poate! Trebuie să vorbesc cu familia acestui băiat. Voi nu auziţi? Are un talent din iad!». Mai târziu am aflat că tânăra aceea era vioara întâi a orchestrei simfonice din Berlin“, mai spune Mani.
Aşa a ajuns să ia lecţii de vioară la Dusseldorf, cu un profesor privat, părinţii lui făcând eforturi financiare uriaşe pentru ca el să-şi poată urma visul.
„Vioara e un instrument greu de învăţat. Oricine care cântă la vioară poate spune asta. Îţi pierzi copilăria. Pentru că în momentul în care am început să studiez, mergeam dimineaţa la şcoală, iar după-masa la facultatea de muzică nu doar pentru a lua lecţii de vioară, ci şi de dirijat, de pian, de teorie muzicală, cântam într-un cvartet, cu orchestra şi ….gata! Asta în timp ce alţi copii se jucau fotbal. Nu îmi pare rău. Aş alege acelaşi drum. E destinul meu“, a adăugat Mani.
La 14 ani, era cel mai tânăr elev care termina liceul de muzică, iar până la 18-19 ani a învăţat tot ce trebuia să înveţe un muzician. Participa şi la concursuri şi întotdeauna câştiga.
De altfel, ceea ce-l diferenţia de ceilalţi nu era doar tehnica, ci mai ales felul în care interpreta piesele. Prin urmare, după terminarea studiilor, profesorii lui au vrut să îl facă virtuoz (instrumentist care stăpânește în mod desăvârșit tehnica unui instrument muzical) în muzica clasică. Însă tânărul Mani avea cu totul alte planuri. Voia să îşi facă propria lui muzică, să compună, să se exprime liber. Un an mai târziu l-a întâlnit pe românul Nicu Covaci şi pe Ulli Brand şi a început povestea Phoenix şi Farfarello.
Are trei copii şi două foste soţii. Însă niciunul dintre copii nu i-a moştenit talentul.
„România, ţara tuturor imposibilităţilor“
Farfarello s-a născut cam în aceeaşi perioadă cu colaborarea lui Mani cu Nicu Covaci, în timpul pribegiei membrilor Phoenix în Germania. Proeictul Phoenix nu a avut însă succes peste graniţă pentru că muzica Phoenix tradusă în engleză nu a funcţionat prea bine. În schimb, Farfarello a înregistrat un succes incredibil în Germania anilor ‘80. Totuşi, după Revoluţie, când membrii trupei Phoenix s-au întors acasă, în România, Nicu Covaci l-a chemat pe Mani să aducă un plus de „nebunie“ pe scenele româneşti. Cu vioara lui magică, Mani alerga dintr-o parte în alta a scenei şi orice scenă părea prea mică pentru el. Şi nu exista spectacol la care să nu i se rupă arcuşul.
„Nu ştiu de ce, pentru că erau alţii mai buni ca mine“, spune Mani.
Îşi aduce aminte râzând cu poftă de un episod din viaţa lui, din anii 90, când Nicu Covaci a anulat doar cu câteva ore înainte un concert de pe un stadion din Constanţa pentru că Mani nu a putut ajunge la timp.
„Nu mi-am dorit să facă muzică. Nu am fost genul acela de tată. Şi-au găsit propriul lor drum“, mai spune artistul.
Când au început tensiunile în trupa Phoenix, Mani a decis să renunţe, însă l-a luat în echipa Farfarello pe Joji Kappl, care era în Germania, deoarece basistul trupei avea ceva probleme cu sănătatea. Mani a adus Farfarello pentru prima dată în România la Stuffstock, în Vama Veche, iar pentru că proiectul a prins bine la public, a decis să pună la cale şi un turneu prin cluburi.
„Pentru mine a fost o perioadă foarte grea. Pentru că eram mereu pe drumuri, pentru cele două proiecte, Farfarello în Germania şi Phoenix în România. Eram mai mult prin aeroporturi şi pe scenă. Asta era viaţa mea. Şi din când în când în hoteluri, să dorm, dacă mai era timp. Acum nu îmi dau seama cum de am reuşit. Nu era ca acum, când poţi să zbori din Sibiu, de exemplu, sau Timişoara spre Germania. După 90 era doar Tarom care avea zboruri din Bucureşti spre Germania. Şi gata. Era o perioadă când eram în ambele trupe şi aveam poate 200 de concerte sau chiar mai multe“, povesteşte Mani.
De când a venit pentru prima dată în România, Mani spune că s-a îndrăgostit de această ţară.
„Tarom era atunci o companie complet neserioasă. Adică aveau un zbor la o anumită oră din Frankfurt şi ei plecau după 6 ore! Nu ştiu de ce. Îmi aduc aminte că trebuia să ajung în Constanţa pentru un concert Phoenix foarte mare, pe un stadion. Planul era să vin cu avionul, cu Tarom, iar o fată din echipă urma să mă ia şi să mă ducă cu trenul la Constanţa şi de acolo, cu o maşină, la scenă. Acesta era planul. Prin urmare, fata asta mă aşteaptă 6 ore… Nu existau pe atunci telefoane mobile, ar fi fost prea uşor .. prin urmare, fata stă şi aşteaptă. Când ajung, luăm un taxi până la gară, de acolo ultimul tren spre Constanţa şi de la gară un taxi până la hotel. Era deja miezul nopţii şi spectacolul ar fi trebuit să fie deja terminat. Aşa că ajung la recepţia hotelului din Mamaia. Covaci era acolo, sprijinit într-un cot pe tejghea. Şi i-am spus «Deci, cum a fost spectacolul?» şi el mi-a răspus: «N-a fost niciun spectacol. L-am anulat şi facem altul mânie». Nu mi-a venit să cred că aşa ceva este posibil. România e ţara tuturor imposibilităţilor!“, povesteşte el.
Sursa FOTO – Mihaela Grădinaru
Citește și: EXCLUSIV. ”Barbie de România” are… avioane-n cap! N-a luat încă BAC-ul, dar învață germană și vrea să fie stewardesă