Rubarba este cunoscută încă din cele mai vechi timpuri. Planta este originară din Tibet, dar este foarte îndrăgită în Europa. Ușor crocante și acrișoare, tulpinile de rubarba crude sunt un adevărat deliciu consumate cu puțină miere sau sirop de arțar. În plus, acestea au numeroase beneficii pentru sănătate.

Despre planta de rubarbă

Rubarba, a cărei denumire științifică este Rheum rhabarbarum, mai este cunoscută și sub titulatura de revent. Este o plantă perenă, ce își are originea în Asia și poate atinge înălțimi de 1-2 metri. Deși în anumite zone rubarba este considerată fruct, în altele ea este catalogată drept legumă.

În pământ rubarba dezvoltă un rizom și numeroase rădacini cărnoase, lungi, galben-portocalii la interior. În timpul primului an de vegetație, se dezvoltă o rozetă de frunze bazal, iar în anii următori apar și tulpinile florifere. Frunzele sunt susținute de pețioluri (tulipni) mari și cărnoase.

Deși frunzele de rubarbă sunt toxice, tulpinile sunt utilizate pentru siropuri, deserturi și chiar murături. Tulpina de rubarbă are un gust dulce-acrișor și o culoare rozalie spre roșcat.

Rubarba – plantare și recoltare

Rubarba – plnatre și recoltare

Rubarba este bine să fie cultivată în locuri luminoase, însă poate reizsta și în semiumrbă. Are nevoie de un sol bine drenat și bogat în substanțe nutritive.

Rubarba se înmulțeste, adesea, prin semințe. Rubarba se plantează, fie primăvara, în martie, fie în septembrie. Totuși, pentru că semințele cresc destul de greu, cel mai simplu mod de a cultiva rubarba este folosind butași din magazinele de specialiate.

In funcție de soiul de rubarbă, planta poate ajunge chiar și la doi metri înălțime, motiv pentru care trebuie să existe destul de mult spațiu între plantele de rubarbă atunci când le cultivăm. În verile secetoase, trebuie udată regulat, dar nu excesiv, deoarece umezeala excesivă poate duce la apariția putregaiului cenușiu al rădăcinii.

Rubarba nu ar trebui să fie recoltată până la al doilea an de producție. Rubarba se recoltează manual, de două ori pe an, la sfârșit de primăvară și toamna. Dacă se aplică îngrășăminte naturale se îngrijește temeinic o plantație de rubarbă poate rezista până la 20 de ani.

Rubarba – beneficii și propietăți

Tulpina de rubarbă are un gust dulce acrișor, are doar 116 Kcal la 100g pețiol. În schimb este bogată în fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc și vitamine, mai ales în vitamina C.

Valori nutriționale la 100 de g rubarbă

  • Proietne – 0.39 g
  • Carbohidrați -31.2 g
  • Fibre -2 g
  • Zaharuri- 28,7 g
  • Calciu – 145 mg
  • Fier – 0,21mg
  • Magneziu – 12 mg
  • Fosfor- 8 mg
  • Postasiu – 96 mg
  • Vitamina C- 3,3 mg
  • Vitamina B6 – 0.02 mg

În afară de acestea, potrivit USDA, rubarba mai conține tiamină, riboflavină, niacină și acid folic.

Rol antioxidant

Rubarba est o sursă bogată de antioxidanți. Printre aceștia se numără și antocianine, care sunt responsabile de culoarea roșie și, potrivit, studiilor, oferă multiple beneficii pentru sănătate. Rubarba este, de asemenea, bogată în proantocianidine, cunoscute și sub numele de tanin condensat. Acești antioxidanți pot fi responsabili pentru unele dintre beneficiile pentru sănătate ale fructelor sau vinului roșu. Printre acestea se numără efectul antiinflamator, prevenirea bolilor cardiovaculare, prevenirea diabetului și sa obezității.

Laxativ natural

Consumul rubarbei are ca efect accelerarea tranzitului intestinal și combaterea constipației. Conținutul de fibre, combinate cu alte substanțe nutritive din rubarbă sporește efectul laxativ al plantei de rubarbă.

Reglează nivelul colesterolului

Tulpinile de rubarbă sunt o sursă bună de fibre, care pot influența nivelul colesterolului din sânge,

Într-un studiu, bărbații cu niveluri ridicate au mâncat 27 de grame de fibră de rubarbă în fiecare zi timp de o lună. Colesterolul lor total a scăzut cu 8%, iar colesterolul lor LDL (rău) cu 9%.

  • Vezi și – anghinare, beneficii și cultivare

Rețete cu rubarba

Tulpinile de rubarbă sunt ideale pentru deserturi răcoroase de vară. Deşi este de obicei folosită la deserturi, rubarba poate fi consumată şi murată sau sub formă de suc de fructe, alături de căpşuni sau banane.

Dulceață de rubarbă

Dulceață de rubarba

Ingrediente:

  • 1 kg rubarbă
  • 1 kg zahăr
  • miezul de la o păstaie de vanilie
  • 1 lămâie

Se curăţă tijele de rubarbă şi se taie bucăţele cam de 1,5-2 cm, apoi se pun la macerat cu zahăr, de seara până dimineaţa. A doua zi, se scurge siropul lăsat şi se pune la foc potrivit cu esenţa de vanilie. Când începe să se lege, se adaugă bucăţelele de rubarbă macerate. Apoi se adaugă zeama de la lămâie. Dulceața de rubarbă se pune fierbinte în borcane, care se închid ermetic.

Sirop de rubarbă

Sirop de rubarba

Siropul de rubarbă se prepară la fel la dulceața. Doar că, la final, tulpinile fierte se dau prin sită. Siropul obținut se dă încă o data în fiert, apoi se toarnă în sticle. Se păstrează închise etanș, în locuri uscate și răcoroase.

Tartă sau plăcintă cu rubarba

Tarta cu rubarba

Ingrediente pentru aluat:

  • 300 g făină
  • 150 g unt moale
  • 1/2 linguriță sare
  • 3 linguri zahăr pudră
  • 80 ml apă călduţă sau lapte
  • Pentru umplutură
  • 5 tije rubarbă
  • 250 ml smântână
  • 1 ou
  • 50 g zahăr

Pentru aluat, într-un castron se amestecă făina, sarea și zahărul. Se adaugă untul și se amestecă rapid cu vârful degetelor, încorporând untul în făină. Dupa ce se obţin firimituri, se adaugă apa sau laptele și se amestecă obţinând un aluat omogen.

Se întinde aluatul si apoi se asșza în tava. Se pun și tijele de rubarba tăiate cubuleţe de 2-3 cm si se dă tava la cuptor pentru 20 de minute. După acest timp, se adaugă un amestec de smântâna, ou și zahăr si se lasă la cuptor pentru încă 30 de minute. Tarta sau plăcinta cu rubarba lasă să se răcească în tavă.

La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!

Urmărește-ne pe Google News