Cuprins:
Despre viața Sfintei Mucenițe Tatiana
Disprețuind bogățiile pământești, ea a căutat în schimb bogăția nepieritoare a Cerului. A fost făcută diaconiță într-una dintre bisericile romane și L-a slujit pe Dumnezeu în post și rugăciune, îngrijind bolnavii și ajutându-i pe cei nevoiași.
Când Roma era condusă de Alexandru Severus (222-235), în vârstă de 16 ani, toată puterea era concentrată în mâinile regentului Ulpian, un dușman rău și persecutor al creștinilor.
Sângele creștinilor curgea ca apa. Tatiana a fost și ea arestată și au dus-o în templul lui Apollo pentru a o forța să aducă jertfă idolului.
Sfânta a început să se roage și, deodată, s-a produs un cutremur. Idolul a fost sfărâmat în bucăți, iar o parte din templu s-a prăbușit și a căzut peste preoții și oamenii păgâni. Demonul care locuia în idol a fugit țipând din acel loc. Cei prezenți i-au văzut umbra zburând prin aer.
Chinurile la care a fost supusă
Apoi i-au smuls ochii sfintei fecioare cu cârlige, dar ea a îndurat totul cu curaj, rugându-se pentru chinuitorii ei ca Domnul să le deschidă ochii spirituali. Și Domnul a ascultat rugăciunea slujitoarei Sale.
Executorii au văzut patru îngeri care au înconjurat-o pe sfântă și i-au bătut pe torționarii ei. Un glas s-a auzit din ceruri vorbind cu sfânta fecioară. Opt bărbați au crezut în Hristos și au căzut în genunchi în fața Sfintei Tatiana, implorându-i să le ierte păcatul lor împotriva ei. Pentru că s-au mărturisit creștini, au fost torturați și executați, primind Botezul prin sânge.
A doua zi, Sfânta Tatiana a fost adusă în fața judecătorului. Văzând-o complet vindecată de toate rănile, au dezbrăcat-o, au bătut-o și i-au tăiat trupul cu un brici. O mireasmă minunată a umplut atunci aerul. Apoi a fost întinsă pe pământ și bătută atât de mult timp, încât servitorii au trebuit să fie înlocuiți de mai multe ori.
A fost supusă la torturi inimaginabile
Torționarii au devenit extenuați și au spus că o putere invizibilă îi bătea cu tije de fier. Într-adevăr, îngerii au respins loviturile îndreptate spre ea și le-au întors asupra torționarilor, făcând ca nouă dintre ei să cadă morți. Apoi au aruncat-o pe sfântă în închisoare, unde s-a rugat toată noaptea și a cântat laude Domnului împreună cu îngerii.
A început o nouă dimineață și au dus-o din nou pe Sfânta Tatiana la tribunal. Torționarii au privit cu uimire că, după chinuri atât de cumplite, ea părea complet sănătoasă și chiar mai strălucitoare și mai frumoasă decât înainte.
Au început să o îndemne să aducă jertfă zeiței Diana. Sfânta a părut de acord, iar ei au dus-o la templul păgân. Sfânta Tatiana și-a făcut semnul crucii și a început să se roage. Deodată, s-a auzit un tunet asurzitor și un fulger a lovit idolul, jertfele de sacrificiu și preoții păgâni.
Încă o dată, martira a fost torturată cu înverșunare. A fost spânzurată și zgâriată cu gheare de fier. În acea noapte, îngerii i s-au arătat în închisoare și i-au vindecat rănile ca și mai înainte. A doua zi, au dus-o pe Sfânta Tatiana la circ și au dat drumul la un leu înfometat asupra ei. Bestia nu i-a făcut niciun rău sfintei, ci i-a lins cu blândețe picioarele.
În timp ce duceau leul înapoi în cușca sa, acesta l-a ucis pe unul dintre torționari. Aceștia au aruncat-o pe Tatiana în foc, dar focul nu a rănit-o pe martiră. Păgânii, crezând că este vrăjitoare, i-au tăiat părul pentru a-i lua puterile magice, apoi au închis-o în templul lui Zeus.
În a treia zi, preoții păgâni au venit la templu cu intenția de a-i oferi sacrificii lui Zeus. Ei au văzut idolul pe podea, făcut bucăți, și pe sfânta martiră Tatiana lăudându-l cu bucurie pe Domnul Iisus Hristos.
Judecătorul a condamnat-o apoi pe viteaza suferindă să fie decapitată cu sabia. Tatăl ei a fost și el executat odată cu ea, pentru că o crescuse să îl iubească pe Hristos.
Moaștele Muceniței Tatiana
Cinstitul cap al Sfintei Mucenițe Tatiana a fost adus pentru prima dată în România în anul 1204, când membrii familiei domnitoare (dinastia Asanestan) l-au așezat într-o biserică din Târnovo (Bulgaria) și apoi la Mănăstirea Bucovăț (lângă Craiova).
Mai târziu însă, în 1393, capul Sfântului a fost dus într-o biserică din orașul Niceea (unde s-a întrunit Primul Sinod Ecumenic), iar apoi la Constantinopol, fiind așezat în Biserica Sfinții Apostoli.
În 1453, după cucerirea Constantinopolului de către turci, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craiovei au adus în țară capul Sfintei Martir Tatiana, precum și trupul întreg al Sfântului Grigorie Decapolitul (20 noiembrie), pe care le-au așezat în biserica Mănăstirii Bistrița.
De la această mănăstire, moaștele Sfintei Tatiana au fost luate de Sfântul Neagoe Basarab (15 septembrie) și aduse în biserica domnească de la Curtea de Argeș.
Mai târziu, odată cu reorganizarea Mitropoliei Olteniei (1950-1955), cinstitul craniu al Sfintei Tatiana a fost luat de la Curtea de Argeș și adus la Catedrala Episcopală din Râmnicu Vâlcea în 1955. În cele din urmă, cinstitele moaște au fost așezate definitiv în Catedrala Mitropolitană din Craiova.
Astăzi, sfintele moaște ale Sfintei Tatiana sunt păstrate, cu mare cinste, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, în același relicvariu cu moaștele Sfântului Nifon de la Constantinopol (11 august) și ale Sfinților Martiri Serghie și Bacovia (7 octombrie).
Rugăciunea pentru Sfânta Tatiana
„O, Sfântă Tatiana, fecioară aleasă a Bisericii dreptmăritoare, ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu în mădularele tale cele muceniceşti, fii ocrotitoarea noastră în faţa necazurilor şi a primejdiilor.
Tu, Sfântă Muceniţă, mireasă a lui Hristos Dumnezeu, ştiind cuvântul: „oricine va voi să-şi scape sufletul său îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va câştiga”, nu te-ai temut şi cu bucurie ţi-ai dat viaţa pentru El.
Sfântă Tatiana, vezi slăbiciunile şi neputinţele noastre, vezi teama noastră de greutăţi şi frica noastră de suferinţă şi nu ne lăsa pe noi, cei ce iubim patimile păcătoase mai mult decât pătimirea pentru Hristos şi nu suntem vrednici de numele de creştini, dar alergăm la ajutorul tău, ca să mijloceşti pentru noi pururea la iubitorul de oameni Dumnezeu să punem început bun pe calea pocăinţei.
Sfântă Muceniţă Tatiana, aşa cum te-au înconjurat pe tine îngerii, aşa să ne înconjoare şi pe noi mila Domnului cu rugăciunile tale.
Aşa cum rănile ţi-au fost tămăduite de Hristos, aşa să ne fie şi nouă tămăduite rănile sufletului prin mijlocirea ta. Ca întăriţi pe piatra credinţei, slavă, cinste şi închinăciune să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeul nostru, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”
Sursa foto: 123rf.com
Citeşte şi: Acatistul Sfintei Parascheva – cea mai puternică rugăciune de Sf. Parascheva