I se mai spunea „Bulevardul cinematografelor”, iar în serile de primăvară, vară ori în zilele de duminică (singura zi liberă a săptămânii pe atunci) era efectiv luat cu asalt de bucureșteni și nu numai.

Un reporter Libertatea a luat la pas, într-o zi plăcută de primavară, strada de care se leagă poveștile multor generații: primul film văzut, prima întâlnire romantică la cinema, emoții, lacrimi, hohote de râs.

Ce s-a ales de amintirile noastre? Praful!

de Andrei Crăițoiu
„La începutul anilor 20, Bulevardul Elisabeta devenea un fel de Broadway bucureștean. Una lângă alta se înșirau sălile de cinematograf. Cu fațade impozante, cu reclame luminoase și panouri uriașe pictate, acestea prezentau publicului filme americane în premieră, în care jucau marii actori ai vremii – Chaplin, Stan și Bran, Greta Garbo, Rudolf Valentino, Pola Negri și Gloria Swanson”, scrie Alexandru Ofrim în „Străzi vechi din Bucureștiul de azi”. De aici pornim!

„Nea Mărin Miliardar”: 14,6 milioane de spectatori

Libertatea vă prezintă cum arată astăzi sălile de cinema care, în anii 80, primeau sute de mii de spectatori și unde lumea bună a Bucureștiului se strângea pentru cele mai noi filme aduse pe piață.

Un alt punct important de reper se găsește într-o statistică a autorităților de la noi. 14,6 milioane de spectatori au fost în cinematografele din România și au văzut pelicula „Nea Mărin Miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, din 1979, acesta fiind cel mai bine vândut film de la noi!

TIMPURI NOI

„Fusesem sfătuit să fiu atent la buzunare, că umblă hoții, și mi se părea un loc primejdios. Dar ispita era mare pentru că erau multe filme noi, care ajungeau abia peste 3-4 săptămâni în cartierul meu”, povestește scriitorul Stelian Tănase. Cinematograful era specializat în principal pe documentare. Acum, clădirea a fost restaurată, modernizată și în loc de cinematograf este sediul Institutului Cervantes.

Cinema Timpuri Noi, în anii 80

Azi, în locul cinematografului Timpuri Noi este Institutul Cervantes

CAPITOL

Cinematograful a fost construit în anul 1913 și s-a numit „Clasic”. În anul 1938 a fost reconsolidat și s-au adăugat balcoane laterale și unul central. Clădirea a fost puternic afectată la cutremurul din 1977. În anul 1990, cinematograful și grădina de vară se închid, fiind într-o evidentă stare de deteriorare. În ultimii ani la parterul clădirii au funcționat o cafenea și un restaurant de tip fast-food.

Cinema Capitol, în anii 80

În prezent, cinematografului Capitol i-a luat locul o șaormerie

FESTIVAL

Istoricul Stelian Tănase povestește: „Erau în general, cu două trei excepții, niște săli vechi, din anii 30, care supraviețuiseră războiului. Acolo am văzut filme alb-negru pe ecrane standard, copii vechi, care se întrerupeau des. Probabil că și aparatele de proiecție erau din antebelic”. Acum, locul cinematografului a fost luat de un club de noapte, care organizează aproape în fiecare seară câte un eveniment.

Cinema Festival, în anii 80

În 2019, la Festival nu se mai văd filme, ci se dansează

LUMINA

Clădirea a fost construită în 1926, are o suprafaţă în teren de 498 de metri pătraţi şi suprafaţă totală utilă de 800 de metri pătraţi. Primăria Capitalei vrea să cumpere fostul cinema, oferind actualului proprietar suma de 1,6 milioane de euro din bugetul local, pentru a-l transforma în sală de spectacole. Principala moștenitoare, Yvette Fulicea, a susținut că este urmașa lui Dumitru Bragadiru.

Cinema Lumina, în anii 80

În zilele noastre, clădirea cinematografului Lumina este goală

BUCUREȘTI

Clădirea îi este atribuită arhitectului Alexandru Orăscu și este construită în 1884. Deține cea mai veche sală de cinema de pe acest bulevard, singura cu două etaje de balcoane. A fost cunoscută mai întâi sub numele de „Trianon”, a fost reabilitată în 1942 și a primit denumirea actuală în 1948. Din 2004 nu s-au mai proiectat aici producții cinematografice, a fost desfiinţat şi a devenit depozit. Acum clădirea este în paragină.

Cinema București, în anii 80

Din 2004, Cinematograful București s-a transformat în depozit

VICTORIA

Era singurul cinematograf pe partea stângă venind de la Universitate. Avea un hol lung la intrare și sala era perpendiculară pe el. Acum acesta se numește „Corso”, are o sală de 273 de locuri și este încă functional, singurul de altfel din toate cinematografele de mai sus.

Cinema Victoria, în anii 80

Victoria a devenit Corso. iar acesta este singurul cinematograf încă funcțional de pe bulevard

1990: 450 de cinematografe în România, acum doar 90!

Mai merg românii la cinematograf? Cifrele spun că da, iar 14,5 milioane de persoane au călcat pragul sălilor de cinema în ultimul an. Dacă la începutul anilor 90 existau aproximativ 450 de cinematografe la nivelul întregii țări, astăzi au mai supraviețuit foarte puține! La finele anului 2017 au fost raportate de Ministerul Culturii doar 90 în toată România, cu tot cu cele din mall-uri. Cam câte existau doar în București în urmă cu 30 de ani!

Clădiri istorice ridicate de arhitecți renumiți ai vremii au fost transformate în săli de cinema, dar în ultimii 30 de ani au dispărut ușor, ușor. Multe dintre ele sunt în paragină, golite de hoții care și-au făcut de cap. Au furat scaunele, mobilierul, cablurile și fierul. Practic, au distrus tot ce-au putut! Altele au devenit magazine mixte, supermarketuri, cluburi, discoteci, restaurante, cafenele, magazine de haine sau pur și simplu zac cu lacătele pe ușă, iar șobolanii colcăie în interor. Chiar sunt un adevărat pericol pentru trecători. Multe clădiri impozante stau să cadă, românii „împrumutând” cu roaba sau căruță cărămizile din fundația clădirilor. Asta se întâmplă și cu multe săli de cinema din București, nu doar din țară. Iar cel mai bun exemplu sunt cele șase săli aproape lipite de pe actualul Bulevard Regina Elisabeta, fostul 6 martie, de care nostalgicii își amintesc cu plăcere.

Sursa fotografiilor vechi: Arhivă Andrei Bîrsan (abujie.ro)

Sursa fotografiilor noi: Andrei Crăițoiu

Urmărește-ne pe Google News