• De Anjana Ahuja

Ora de vară a început săptămâna trecută în majoritatea statelor din SUA, iar ora de vară europeană va intra în vigoare la sfârșitul acestei luni. Cu toate acestea, mulți cercetători consideră că această schimbare bruscă a orei este mai degrabă greșită decât magică.

Nu numai că pierdem o oră de somn, ceea ce ne face mai predispuși la accidentele care îi afectează pe cei obosiți, dar această schimbare afectează pe termen lung indicii de lumină care ne reglează ceasurile corpului. Ne lipsește de lumina de dimineață care ne pune în mișcare și ne scufundă în lumina de seară prelungită, care perturbă somnul.

În octombrie, British Sleep Society a solicitat ca ora de vară să fie eliminată și ca ora standard (echivalentă cu ora medie de la Greenwich) să funcționeze tot anul, susținând că „dovezile științifice disponibile arată că sănătatea circadiană și a somnului sunt afectate negativ de schimbările forțate ale orei, în special în direcția înainte, și pozitiv de disponibilitatea luminii naturale a zilei în timpul dimineții”.

Având în vedere ceea ce știm astăzi despre ritmurile corpului și efectul luminii asupra sănătății umane, probabil că a sosit momentul să eliminăm schimbarea de două ori pe an. Cu toate acestea, nu este o problemă politică simplu de rezolvat: salturile de primăvară între fusurile orare încă oferă conotații atrăgătoare ale serilor de vară blânde – plus perspectiva economică tentantă a clienților care stau afară și cheltuiesc până târziu în noapte.

Germania a fost prima țară care a introdus ora de vară în 1916, Marea Britanie urmându-i exemplul în același an. Justificarea pe timp de război a fost că serile mai luminoase reduceau cererea de iluminat cu cărbune. Astăzi, potrivit Muzeelor Regale Greenwich, aproximativ 70 de țări urmează această practică, în principal în Europa și America de Nord.

Geografia contează: Islanda, Belarus și Rusia rămân pe fusurile orare respective tot anul. Țările ecuatoriale, cu aproximativ 10-12 ore de lumină naturală pe tot parcursul anului, nu au nevoie de ora de vară. Dar schimbarea ceasurilor de două ori pe an nu mărește în niciun fel lumina de care dispunem, subliniază Eva Winnebeck, cercetătoare în domeniul cronobiologiei și al somnului la Universitatea din Surrey și coautoare a declarației din octombrie prin care se solicită ca ora standard să funcționeze tot timpul anului.

„Nu este vorba despre eliminarea serilor lungi și frumoase de vară”, insistă ea, spunând că acestea s-ar întâmpla oricum. Mai degrabă, ora de vară este o decizie a societății de a îndepărta artificial lumina de dimineață și de a o adăuga la sfârșitul zilei. Acest lucru este dăunător, explică ea, deoarece „lumina dimineții este semnalul principal” pentru ceasurile noastre corporale, care reglează totul, de la ciclurile de somn/veghe și starea de spirit până la expresia genelor, hormoni și metabolism.

Când vine vorba de ceasurile corpului, oamenii sunt o specie relativ lentă, adolescenții fiind deosebit de vulnerabili la întârzierile circadiene. British Sleep Society citează studii care leagă schimbarea ceasului de primăvară de rezultate nedorite, cum ar fi creșterea numărului de atacuri de cord și de accidente vasculare cerebrale, precum și scăderea performanței și a productivității, adesea prin efectul nociv asupra somnului.

Un cercetător de la Universitatea din Kentucky a sfătuit chiar investitorii să se ferească să ia decizii importante atunci când se schimbă ceasurile. Deși Winnebeck avertizează că este dificil să se stabilească o legătură de cauzalitate, o altă dovadă circumstanțială este efectul de „margine vestică”, conform căruia persoanele de la marginea vestică a fusurilor orare, care văd răsărituri și apusuri de soare mai târzii, raportează un somn ușor mai mic decât omologii lor din est.

British Sleep Society împărtășește în prezent opinia Academiei Americane de Medicină a Somnului, conform căreia ora de vară ar trebui să înceteze, iar ora standard permanentă să funcționeze pe tot parcursul anului. Ambele organizații pledează și mai ferm împotriva trecerii permanente a țărilor la ora de vară. Proiectul de lege privind protecția soarelui în SUA, cosponsorizat de actualul secretar de stat Marco Rubio, are ca scop transformarea orei de vară în normă pe tot parcursul anului.

Interesant este că Marea Britanie, Rusia și Portugalia au încercat anterior exact acest lucru, dar au renunțat la el după câțiva ani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul Unit a încercat, de asemenea, să introducă temporar ora dublă de vară britanică, devansând ceasurile cu două ore față de GMT în timpul verii și cu o oră în timpul iernii.

Aceste episoade ilustrează paradoxul ciudat care stă la baza cronometrării naționale: fiecare aspect al vieții noastre este coregrafiat de ticăitul precis al ceasului, însă modul în care manipulăm colectiv ora națională – cu schimbări de o oră ici și colo pentru unele țări și state americane și nu pentru altele – pare aproape absurd de arbitrar. Am putea face mai rău decât să vedem lumina.

© The Financial Times Limited 2025. Toate drepturile rezervate. Conținutul nu poate fi redistribuit, copiat sau modificat în vreun fel. Redacția Libertatea este singura responsabilă pentru furnizarea acestei traduceri, iar Financial Times Limited nu acceptă nicio răspundere pentru acuratețea sau calitatea traducerii.

 
 

Urmărește-ne pe Google News