„Copiii mei nu accepta un tata vitreg”
Draga Adriana, am 50 de ani si sunt de foarte mult timp vaduva. Sunt singura si cred ca a venit momentul sa-mi refac viata. Copiii mei nu vor sa auda de lucrul acesta. Chiar daca sunt la casele lor, nu accepta un tata vitreg. Eu mi-am gasit pe cineva. Este un om serios. Insa copiii nu sunt de acord ca eu sa am alaturi un barbat. Si-au iubit mult tatal. Ce sa fac, doamna Adriana? Singuratatea este grea. Dorina, Bucuresti.
Doamna Dorina, eu zic sa faceti cum va spune inima. Copiii dumneavoastra au familiile lor. Nu sunteti obligata sa stati singura intr-o casa. Sincer, ma asteptam ca ei sa aiba mintea mai deschisa, nu sa dea dovada de atata egoism. Daca le dati putin timp si discutati cu ei pe aceasta tema, cu siguranta il vor accepta pe domnul pe care l-ati intalnit. Ei trebuie sa stie ca aveti nevoie de afectiune, de cineva cu care sa iesiti la plimbare in parc ori sa mergeti la film.
„Am trei copii la oras, dar nu ma ajuta deloc”
Draga Adriana, sunt o femeie simpla, de la tara. Am 70 de ani si o duc foarte greu. Am trei copii la oras, insa ei nu ma ajuta deloc. Nu-mi dau nici macar un pahar cu apa. De la mine ei pleaca intotdeauna cu portbagajele pline cu lapte, oua, branza, legume. Eu nu mai rezist fizic muncii obositoare, nu am nici bani, dar ei nu-mi dau crezare. Imi spun ca au si ei greutatile lor. Vasilica, Botosani.
Ma bucur foarte mult ca scrisoarea dumneavoastra a ajuns la mine. Imi pare foarte rau pentru ce vi se intampla. Eu daca as fi in locul dumneavoastra nu le-as da nimic. Sunt oameni mari, asa ca ar trebui sa se intretina singuri si chiar sa va dea ei o mana de ajutor acum, la batranete. Eu imi ajut parintii si as intra in pamant de rusine, daca as cere ceva unor bieti pensionari. Nu le mai dati, doamna, nici un capat de ata!