Poate mama… nu a fost mereu de acord cu toate nebuniile şi visele mele, mai ales pentru că eu am fost mereu în căutare de ceva anume, de bine şi mai bine…oarecum acesta a fost rolul ei, să mă trezească la realitate, să îmi arate şi alte părţi ale existenţei, dar eu ştiu, am simţit că ea s-a bucurat de toate împlinirile mele, aşa cum doar ea ştie să o facă. Ca şi la ”Vocea României”, când deşi nu a fost de acord la început, s-a bucurat pentru reuşitele mele şi a plâns de bucurie, iar mie mi-a tresărit sufletul de emoţie când am văzut-o cu lacrimile în ochi. De toate lacrimile cred eu că te bucuri, când sunt fericite, dar ca şi ale mamei…
Poate că nu a fost mereu unde s-ar fi aşteptat ea, dar nu a uitat niciodată să fie prezentă peste tot… M-a sprijinit mereu aşa cum a putut, cum a simţit ea. M-a ajutat să zbor în felul ei. Oarecum, a luat de la ea şi a pus la mine.
O iubesc, deoarece ea mi-a fost mereu doar a mea… Chiar dacă nu a arătat. Chiar dacă nu mi-a spus poate de fiecare dată cât mă iubeşte…eu am simţit. Mama mea este o femeie foarte puternică, sensibilă şi are un suflet plin de căldură şi frumuseţe. Indiferent cât de grea sau nedreaptă a fost viaţa cu ea, nu a arătat niciodată asta. A rămas în picioare şi, zâmbind, m-a învăţat ce are valoare în viaţă şi pentru ce merită să lupţi. Mi-a mai arătat că indiferent ce aş ajunge sau unde aş ajunge, să nu uit niciodată ceea ce mi-am dorit să fiu…adică eu. Să nu pierd esenţa valorii!
Dacă muzica este visul meu, dragostea mea, mama, cu siguranţă este portativul de unde am început eu să exist…este cea mai importantă notă a sufletului meu! De la ea a început tot…în urmă cu 34 de ani. Ea va fi cu mine peste tot…pentru că este în inima mea, mereu. În locul acela unde locuiesc cele mai frumoase emoţii şi sentimente.
O iubesc şi o preţuiesc pentru că este o mamă deosebită şi sunt fericit că, dintre toate femeile din lume, ea este mama mea!
La mulţi ani, Mamă!