ComenteazăMi-ai fost mama, tata si prietena in acelasi timp. Niciodata nu am avut curajul sa-ti spun cat de mult te iubesc si cat de mult te apreciez pentru cat lupti sa-mi fie mie bine. Inca de la varsta de 10 ani, de cand tata ne-a parasit si s-a dus spre o lume mai buna, acolo in ceruri (de unde stiu ca ne-a vegheat cu siguranta) tu ai luptat cu greu sa nu duc lipsa de nimic.
Atunci a fost momentul in care credeam ca o sa ne prabusim, insa tu ai luptat pentru noi, pentru mine. Ai plans, ai suferit in siguratate, fara sa arati nimanui, dar ai spus ca trebuie sa continuam, ca ai pentru cine sa lupti mai departe. Ma trezeai in fiecare dimineata, ma duceai la scoala si dupa aceea ma luai cu tine la serviciu, ca nu era nimeni sa te ajute. Ajungeai seara tarziu acasa, dar niciodata nu te-ai vaitat ca este prea greu sau ca te doare ceva, ci ai razbit mai departe, luai ce era mai bun pentru mine si pe tine te dadeai mereu la o parte. Chiar si atunci cand iti era rau, niciodata nu imi spuneai ca sa nu ma ingrijorezi.
Ai rabdat mereu si ai tinut in suflet toate supararile si ai mers mai departe. De aceea te apreciez enorm si mi-as dori sa am si eu jumatate din puterea ta. Ai reusit sa treci peste toate greutatile vietii. Imi doresc din rasputeri sa pot ajunge vreodata sa te rasplatesc, macar in mica parte pentru tot ce ai facut pentru mine. Asa cum tu mi-ai promis cand eram copil orfan de tata ca vei lupta si nu imi va lipsi nimic niciodata (si te-ai tinut de cuvant), asa si eu iti promit ca voi lupta ca sa iti ofer tot ce e mai bun si ca nu te voi mai lasa sa te chinui, deoarece ai suferit destul. Iti multumesc ca ma iubesti, iti multumesc ca mi-ai fost alaturi mereu, iti multumesc din suflet ca te-ai sacrificat pentru mine, sa-mi fie bine. Te iubesc, Mama!
Iubita ta fiica, Alexandra