Nu mai stiu exact la ce varsta am mers la cresa, dar stiu cu siguranta ca tanjeam dupa tine toata ziua, asteptandu-te sa vii cat mai repede sa ma iei acasa.
Nu retin exact prima serbare a mea, dar imi aduc foarte bine aminte ca am fost “primavara” si ca am purtat o rochie alba, cu aplicatii de floricele din hartie colorata facute de tine…iar rochia era rochia ta de mireasa pe care ai modificat-o spe masura mea si astfel ai fost primul meu creator de moda.
Nu-mi aduc aminte foarte bine de prima lectie din clasa I, dar imi aduc aminte exact cand in penarul meu am gasit un trandafir din gradina noastra. Il pusesesi acolo ca sa fii alaturi de mine la scoala.
Nu mai retin foarte bine nici macar subiectele pe care le-am avut la treapta I de liceu, dar stiu ca ai stat de dimineata pana la pranz, ca o stana de piatra in fata liceului in care eu dadeam examen, ateptandu-ma sa ies triumfatoare.
Nu mai stiu nici primul meu drum la liceu, dar stiu ca te asteptam in fiecare sambata la autogara sa cobori din autobuz, incarcata de bunatati pentru mine.
Acum…
Nu mai stiu exact cand boala de oase te-a dovedit, dar stiu foarte bine ca ma astepti de doua ori pe saptamana acasa, ca sa mergem la terapie.
Nu mai retin nici cand parul tau negru de abanos s-a transformat in zapada, dar stiu exact ca esti la usa, inainte de a suna eu, atunci cand ajung acasa.
Nu-mi aduc foarte bine aminte cand ochii tai de ocean au inceput sa-si intunece apele, dar stiu ca inima bea bate o data cu inima ta.
Nici ziua cand ai inceput sa nu prea mai poti iesi din casa n-o mai retin exact, dar stiu foarte bine ca stai toata ziua cu telefonul in mana, asteptand ca eu sa te sun.
Mama mea draga, nu-mi aduc aminte foarte multe lucruri din viata mea, dar de inima ta, de mangaierile tale, de privirea ta iertatoare si de lacrimile tale imi voi aduce foarte bine aminte atat cat Dumnezeu va dori sa fiu pe Pamant.
Apoi, imi voi aduce aminte de ele inca o viata si inca una si inca una…
Claudia Serafimciuc – Focşani
scrisoarepentrumama@libertatea.ro