Te-am recunoscut de la naștere ca fiind MAMA, te-am divinizat în copilărie și orice minut fără tine era o tragedie în sufletul meu de copil…dar astăzi, ajunsă la rândul meu la maturitate, te iubesc din ce în ce mai mult. Nu aștept un prilej anume să te alint sau să îmi exprim sentimentele față de tine, te îmbrățișez când vin de la serviciu și mă aștepți cu clătite, când te văd preocupată de cum îți stă părul, când ești supărată că nu găsesc eu cheile de la casă…întrun cuvânt nu pierd nicio ocazie să-ți spun cât contează pentru mine faptul ca tu,MAMĂ, îmi ești aproape. Au trecut 33 ani de la nașterea mea și nu m-am simțit niciodată mai iubită ca atunci când mi-ai spus că eu și fratele meu suntem ,,copiii pe care ți i-ai dorit. De fapt, tu ești MAMA pe care ne-am dorit-o noi, copiii pe care i-ai educat, de care ai avut grijă să fie sănătoși și să urmeze un drum fără greutăți chiar dacă asta a presupus eforturi din partea ta.
Nu vreau să îmi transform rândurile în stereotipuri, îmi trec prin minte o mulțime de gânduri despre ce am simțit când îmi sfărâmai antibioticul în dulceață să nu simt gustul amar, despre cum îmi puneai șosete cu oțet când aveam febră, despre cum ai încercat ani de-a rândul să mă faci să îmi placă matematica și nu ai reușit!(sunt profesoară de franceză), despre emoțiile pe care le-ai avut la nașterea nepoților(minunile care îți spun ,,Buni ești frumoasă, ,,Buni te iubesc!).
Toate aceste rânduri sunt de fapt parte din povestea noastră de viață…a mea și a ta MAMĂ!
LA MULȚI ANI!
Johana