ComenteazăAu ramas acum decat cuvintele. Ce mult as vrea sa ma iei in brate si sa ma strangi la pieptul tau, dar nu se mai poate.Uneori mai simt pe obraz o calda adiere si ma bucur sa cred ca tu ai venit sa imi spui ca nu ai uitat de mine. Cat timp ai fost aici langa mine nu am stiut sa pretuiesc dragostea ta. Uitam sa te sun, uitam sa iti spun ca te iubesc.
Aveam lucruri mai importante de facut. Se spune ca trecerea timpului alina durerea. Poate ca o mai alina dar nu te voi uita niciodata mama mea. Ai fost o femeie dura, dar numai datorita tie am ajuns azi aici unde sunt. Vorbeam cu tata si ne aminteam de viata noastra cand erai cu noi. Nu eram bogati, aveam problemele noastre, conflictele noastre, dar am fost tot timpul o familie. Aveam pe cine sa ne bazam si tu erai liantul. Tu ne tineai impreuna. Acum nu mai suntem asa. Nu mai avem aceea apropiere pe care o aveam cand traiai tu.
Iti aduci aminte cum aveai grija de noi cand eram, bolnave? Si acum, dupa aproape cinci ani de la pierderea ta, atunci cand am nevoie sa ma duc la doctor ma gandesc, ce bine era daca venea si mama cu mine. Of Doamne ce dor imi e de tine. Sunt sigura ca acolo unde esti acum ti-am gasit linistea si pacea sufleteasca. Sa nu uiti ca noi, fetele tale, ne gandim mereu la tine. De ziua mamei iti trimitem gandurile noastre, poate le primesti acolo unde esti cu vreaun porumbel. Te iubim mama si nu te vom uita niciodata.
Cu drag fata ta cea mare,
Maria
P.s.Poate pui si tu o vorba buna la Doamne Doamne sa imi trimita un bebe care sa iti semene.