Scrisoare pentru mama | „Te chem şi nu-mi răspunzi…”

Si abia de-mi mai amintesc chipul tau indurerat si ochii obositi privind undeva departe spre o lume necunoscuta. Iti vad si azi lacrima ce a incremenit rece pe obrazul tau pe care n-ai mai avut puterea sa ti-l apropii de al meu.
Si prea mic fiind nu pricepeam de ce-ti fereai privirea, nu voiai sa te uiti in ochii mei caci iti era greu sa ma parasesti.
Si ai plecat fara nici un cuvant, fara sa ne privim. Era durerea ce-o luai cu tine dincolo stiind ca voi ramane al nimanui. De atunci ma tot straduiesc sa-ti pastrez imaginea, sa nu te pierd in negura timpului.
Au urmat zile de durere cand nu puteam sa dorm si ma trezeam adesea strigand: MA-MA! Dar nu-mi raspundea nimeni.
In noptile instelate de vara rataceam ore intregi cu privirea cautandu-te printre astri, asteptand un semn de la tine.
Apoi am inceput sa nu mai cred in povesti caci eu AVEAM si AM nevoie de tine aici langa mine. M-am inchis in mine cu durerea ce-mi cotropeste sufletul si n-am dat voie nimanui sa patrunda in inima mea.
Am devenit un singuratic. Acum sunt baiat mare si cuminte dar stapanit de o sfiala ce nu ma va parasi niciodata. Peste doi ani voi termina liceul si ma gandesc ce mandra ai fi fost sa sarbatorim impreuna!
Caci serbarile scolare de sfarsit de an imi aduceau numai durere. Ma strecuram neobservat pe poarta scolii inainte de a se termina programul caci pe mine n-avea cine ma privi, n-avea cine ma astepta, n-aveam cui oferi un trandafir, floarea ta preferata.
Ma retrageam in parcuri sa-mi ascund lacrimile ce-mi ardeau fata. Si urmau vacantele pe care le-am petrecut singur in camera mea.
 
Eu si aminitirile, putine cate sunt. Calculatorul imi deveanea ostil. In fiecare an de ziua ta pregateam cate o felicitare care ramanea necitita si adormeam cu tine-n gand, cu chipul tau bland si privirea calda cu care ma invaluiai cand veneau de la scoala.
 
Mi-e dor de tine, mama! Mi-e tare dor!
 
Snake

Urmărește-ne pe Google News