Sunt mai bine de 20 de ani de când mi-ai dat viaţa. Îţi mulţumesc că m-ai născut. Trăiesc într-o lume crudă care îmi arata zilnic cifre cu privire la creşterea avorturilor în ţară, în lume, pe mapamond. Tu ai ales să mă naşti, deci mi-ai arătat cât de minunată eşti încă de atunci. M-ai născut într-o zi de iarnă… şi totuşi am primit încă din scutec o imensă căldură maternă. Ai trecut peste eşecul unei căsnicii. Ţi-a fost greu, ştiu. Dar atunci ai arătat lumii şi mai ales ţie cât de uimitoare eşti. N-ai avut nevoie de un bărbat ca să mă creşti. Şi totuşi m-ai crescut cum nu puteai mai bine. Munceai de dimineaţă până seara. Şi totuşi seara găseai puterea necesară să găteşti, să faci treburile casnice, să îmi verifici temele. Da.. temele. Ce amintiri plăcute. Unde eşti copilărie? Ce repede am crescut. Ce bine m-ai crescut! Ai făcut din noapte zi şi bani din „piatră seacă”… Ţi-a fost greu.. şi nici eu nu am fost un copil model. Şi totuşi m-ai copleşit cu dragostea ta. Mi-ai arătat că doar eu dau sens vieţii tale. Ţi-ai dedicat tinereţea pentru a mă face OM.
Vreau să fiu din nou copil… şi să fie duminică după-amiaza… şi să îmi spui cu bucurie în ochi: „Mergem la teatru”. Şi s-o zbughim. Să ne bucurăm de piesa de teatru. Şi apoi să mergem acasă, pe întuneric… sigure pe stradă. Singure dar fericite.
Îţi mulţumesc, mama! Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit. Şi încă îmi mai oferi. Căci, acum, în timp ce eu îţi scriu tu munceşti de zor. Şi nu oricum. Munceşti departe de mine şi de cei dragi ai tăi. Şi cel mai mult mă doare că munceşti pentru mine. Că te sacrifici. Sunt neputincioasă. Vreau să pot face acelaşi lucru pentru tine peste ani. Eşti printre străini. Eşti obosită. Şi încă munceşti. Şi nu spui nimănui cât de greu îţi e.
Îmi pare rău că trăiesc într-o ţară că România. Îmi pare rău că viaţa e aşa de scumpă. Îţi mulţumesc că mi-ai oferit toate condiţiile să urmez o facultate. La anul termin. Şi sper că atunci te vei întoarce ACASĂ. E rândul meu să muncesc pentru tine. Te iubesc până la Doamne-Doamne şi înapoi de un infinit de ori. Să nu plângi.
La mulţi ani, draga mea!
Alexandra Micu