Comentează„Sunt o bătrână care se chinuie să supravieţuiască de la o lună la alta dintr-o amărâtă de pensie. Am ajuns la 85 de ani să cer ajutor pentru mâncare şi medicamente. E trist şi mă doare sufletul, dar vă rog să mă credeţi că nu am altă soluţie. Banii sunt puţini, iar cheltuielile cu întreţinerea şi cu utilităţile sunt foarte mari şi depăşesc venitul meu şi al fiicei mele. Nu-mi place să mă plâng, mai ales pentru că ştiu că alţi pensionari o duc la fel de greu ca mine, dar am ajuns la capătul puterilor. Sunt bătrână, mă deplasez greu, am probleme cu şoldul şi am nevoie ca de aer de medicamente pe care nu-mi permit să le cumpăr. De aceea, mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să cer ajutor oamenilor prin intermediul acestei scrisori. Acum, în preajma Sfintelor Sărbători de Paşte, vă rog să ajutaţi o bunicuţă să supravieţuaiscă.”
Dumitra Grigore, Bucureşti
*Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori!