Comentează„Ce începe prost se termină şi mai prost. Ăsta se pare că e destinul familiei mele. Dar să vă spun care e povestea noastră. În urmă cu 10 ani, naşii noştri au făcut un împrumut şi au girat cu apartamentul nostru. Am avut încredere în ei, am vrut să-i ajutăm, iar ei ne-au nenorocit. N-am avut ce face, aşa că ne-am mutat cu chirie, unde am stat până de curând. Cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în urmă cu două luni, soţul meu a suferit un accident şi a paralizat. N-a mai putut munci, el este zugrav de meserie, aşa că nu ne-am mai permis să plătim chirie şi am ajuns pe străzi. Azi, trăim ca-n Evul Mediu, de pe o zi pe alta.
Ne-am improvizat un cort într-o casă abandonată şi aici ne ducem zilele. E foarte greu, mai ales că soţul meu nu se poate mişca. Este un om bolnav, care trebuie să aibă parte de o îngrijire adecvată, dar în cort nu poate fi vorba despre aşa ceva. E foarte marcat de ceea ce se întâmplă cu noi şi mereu îmi spune că mai bine s-ar termina totul odată, decât să se mai chinuie şi să-i chinuie şi pe alţii. Am încercat să intru în audienţă la primarul general Sorin Oprescu, să-i explic situaţia noastră şi să-l rog să ne ajute cu o locuinţă socială în care să stăm, dar nu am reuşit. Mi s-a spus că o să fiu eu sunată într-o zi… Nu-mi doresc decât să avem o cămăruţă a noastră, în care să îmi îngrijesc soţul. Cine ştie, poate un om cu suflet va auzi de situaţia noastră şi ne va ajuta.
Gabriela Sandu, Bucureşti”
Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacţie, la numărul de telefon 021.203.08.49
Cititorii care ne cer ajutorul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite de fotografii
Libertatea nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul scrisorilor primite de la cititori