ComenteazăDragoste, dar şi comoditate
Cu toţii avem tendinţa de a face prea mult pentru copiii noştri – din dragoste, dar şi din comoditate. E mult mai simplu sa legi tu şireturile micuţului de trei ani, decât sa îl aştepţi pe el sa faca asta. Şi aşa poate deveni un obicei şi sa ajungă pe băncile şcolii fără să facă acest lucru elementar de unul singur. Iar exemplele pot continua – cu elevul caruia mai bine îi faci tu tema decât să stai doua-trei ore şi să-i mai asculţi şi plângerile, cu adolescentul caruia îi strângi hainele aruncate prin casă şi îi faci ordine pentru că toată cicaleala ta pare sa fie în van. De aici, se poate ajunge la tânarul absolvent care pare să nu aiba nicio perspectiva de a se angaja. Şi da, piaţa muncii nu este prea ofertanta în ziua de azi, dar oare cauta el cu adevărat sau s-a învăţat sa fie întreţinut de părinţi şi nu are încredere în forţele sale?
Pericol la vârsta adulta
La vârsta adulta, un copil pentru care parinţii au facut prea multe lucruri în locul lui poate sa-i fi însuşit o atitudine care sa stârneasca mila celorlalţi. Ştie cum sa arate ca nu se descurca şi cum sa-i convinga pe ceilalţi sa îl ajute. De multe ori, va acţiona iresponsabil sau va trai fara sa aiba obiective şi scopuri. Ar putea deveni dependent de droguri sau de bautura. Fie va ramâne cu parinţii sau va cauta un partener care sa îndeplineasca rolul lor. Nici pentru tine atitudinea aceasta nu va fi benefica. În timp, vei deveni din ce în ce mai obosita, irascibila şi, în final, epuizată. Ce ar fi de facut înainte de a fi prea târziu?
Plan de schimbare
Recunoaşte ca faci prea mult şi observa mai ales în ce circumstanţe. Probabil ca se întâmpla mai ales când eşti sub presiunea timpului şi lucrurile trebuie facute repede. Dar aceste situaţii par sa apara tot timpul. În plus, ai putea chiar sa crezi ca este datoria ta şi este chiar o virtute dacă o îndeplineşti. Daca ai observat lucrul acesta, hotaraşte-te să te schimbi. Aşteapta-te sa nu fi e chiar aşa uşor. Copilul tau va încerca sa te determine sa revii la obiceiurile vechi.
Aşteapta-te la plângeri, refuzuri şi chiar la îmbolnaviri uşoare (reale sau închipuite). În plus, şi tu s-ar putea sa ai anumite dificultaţi – depresie, sentiment al inutilitaţii, al pierderii controlului – mai ales daca situaţia dureaza de mult. Nu renunţa chiar daca este greu şi chiar daca eşti tentata sa-i sari iar în ajutor. Bineîţneles, exista situaţii-limită în care trebuie sa faci asta, dar în momentele obişnuite nu te baga. Când este vorba de copil mic, îi vei zice pe masura ce trece printr-o anumita situaţie sa se descurce singur. Daca este mai mare, ar fi bine sa ai o discuţie cu el şi sa instituiţi nişte reguli. De exemplu, ca îşi va strânge el rufele şi le va pune în anumite zile la spalat etc. Stabileşte şi anumite premii sau surprize plăcute pentru a-l recompensa daca se ţine de treaba.
Lasă-l să se descurce singur
„«Să nu faci niciodata pentru un copil ceea ce poate face singur», spunea renumitul pedagog Maria Montessori. Trebuie sa ai acest dicton în minte şi sa te întrebi de fiecare data: poate face acest lucru singur? Atunci lasa-l pe el. Da-i de îţneles ca eşti acolo daca are nevoie, lauda-l daca a reuşit doar prin forţele proprii. Nu te lasa manipulata de plângeri cum ca ar fi prea obosit sau ca nu vrea. Fii ferma şi în scurt timp puştiul tau va începe sa simta gustul independenţei şi bucuria ca se descurca. Daca, dimpotriva, faci tu treaba lui, va creşte dependent de tine. Daca tu, ca mama, nu eşti pregatita sa-i oferi autonomie copilului, te temi ca nimeni nu va avea în viitor grija de el, atunci poate ca tu eşti cea care trebuie sa îi evalueze şi repoziţioneze propriile nevoi în raport cu cel mic”, spune psihologul Cristina Ion-Rădulescu.