Soacra mă iubește mai mult ca pe propriul ei fiu

Dacă mi-ar fi spus cineva, înainte de a mă căsători, că voi ajunge să mă înțeleg mai bine cu socrii decât cu propriii părinți, i-aș fi făcut direct o rezervare la Spitalul 9. Aerian din fire și cu o prezență dezlânată – hainele stăteau pe Radu, cel care urma să-mi fie soț, ca pe gard -, era normal ca nici maică-mea, nici taică-meu să nu-l înghită prea tare. Ai mei țineau mult la imagine, la prima impresie, cum s-ar zice, și m-au „încurajat” din prima:

— Dacă te duci cu el, la el rămâi! Uită de ajutorul nostru!

— Ăsta da sfat și dovadă de dragoste de la ai tăi…

— și ce-ai vrea, Raluca, să-ți zicem? Că ai făcut alegerea vieții tale?

— Nu! Dar măcar să jucați un pic de teatru, așa, de dragul singurului vostru copil…

— Tocmai de aia vrem să fim sinceri cu tine! Radu nu e de tine și pace! și ținem la părerea noastră: dacă te duci cu el, dusă ești! a dat verdictul tata.

Nu numai că arăta cum arăta – în fine, iubitul meu nu punea preț prea mare pe chestiile astea oficiale, adică nu se îmbrăca pompos când urma să cunoască pe cineva -, dar nici prea vorbăreț nu era. Mie, însă, îmi convenea. Nu aveam nevoie de un băgător în seamă și nici de vreun prețios la chip și la înfățișare. Părea cuminte, mă asculta și, mai ales, voia și el, ca și mine, o familie. și cu banii stătea binișor. Avea un loc de muncă și un acoperiș deasupra capu-lui. Ei, aici, la capitolul „locuință” trebuie să vin cu o completare. Radu locuia cu părinții. Mi-a spus de-abia când m-a invitat la el. Evident că m-a enervat la culme.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

— Băi, puteai să-mi spui dinainte!

— Conta?

— Conta… Evident că era important… îi luam și eu o floare mamei tale…

— Ei, și tu acum… Avem o grădină plină cu flori! încerca el să mă liniștească.

— Așa e frumos, Radu! Când te duci în vizită la cineva, să faci impresie bună…

— Bine, bine, uită asta! E o porcărie!

— Ba nu e! Să știi că eu sunt de aia care vrea să primească flori…

— Poți să iei grădina mea! E plină cu flori, ți-am zis…

— Da, dar alta e când primești un buchet de la iubitul tău…

— Of, Ralu… Of… Fie cum zici tu!

A țâșnit de lângă mine fără să-mi spună nimic. în 5 minute s-a întors cu un buchet uriaș de liliac alb și mov. M-a lăsat paf. Dar să nu credeți că îi stătea în fire să facă asemenea surprize. A fost singura surpriză în cei 7 ani cât trecuseră din clipa în care ne-am cunoscut până în ziua în care ne-am despărțit. Până la despărțire mai e ceva, însă. Poate vreți să aflați ce a urmat după episodul cu florile…

— Să nu o mai ocolim mult, Ralu! Vrei sau nu vrei?

— Ce să vreau?

— Să ne luăm!

— Dar… stai…

— E timpul! Eu am 40, tu 35. Cât vrei să mai așteptăm?!

— Ne știm de foarte puțin timp… Unde stăm, dacă e să ne căsătorim?

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

— La mine! Doar nu la tine! Ai tăi nu ne vor, că nu arăt ca George Clooney…

— Dacă eu te vreau, ce mai contează? Dar stai puțin! am tresărit eu deodată.

— Ce? Ce s-a întâmplat?!

— Ai tăi mă vor?

— Asta urmează să vedem, mi-a răspuns Radu luând un aer grav.

Când m-a invitat la el acasă, m-a dus direct în camera lui. Trebuie să vă spun că avea un fel de garsonieră în casă, cu propria baie, propria bucătărie, propriul hol și propria intrare. Era separată de restul imobilului. Prin urmare, când am venit la el, nici maică-sa, nici taică-său nu aveau cum să mă zărească. A trebuit să îi sune el ca să vină la noi și să mă cunoască.

Ce să vă mai spun, a fost dragoste la prima vedere! Mama lui s-a luat imediat de el.

— De ce nu mi-ai spus, măi mutule?

— Dar de ce să vă spun?

— Pregăteam și eu o tartă, mai am niște vișine la congelator…

— Apucă-te de ea!

— Păi stă fata după mine?

— Cred că o să tot stea! Că tocmai i-am cerut mâna…

șoc! Nu mă așteptam să fie totul atât de bine, iar mama lui să se bucure ca un copil. Deși eu nu-i dădusem răspunsul, se sub-înțelegea cumva. Amândoi simțeam destul de acut trecerea timpului și voiam să ne facem cât mai repede o familie. Cea care urma să-mi fie soacră nici nu știa că nu îi dădusem concret răspunsul lui Radu. M-a luat și m-a albit de la atâtea pupături. Nu mai văzusem atâta entuziasm la o femeie. La o soacră, de fapt! Chiar evitam să aflu detalii din trecutul lui Radu: de ce era singur la 40 de ani, de ce nu avea niciun copil până la această vârstă, de ce încă mai locuia cu ai lui. Bine, și eu mai stăteam cu ai mei, dar nu-mi făcusem un plan pe viață din asta. Răspunsul urma să-l descopăr la numai 7 luni de sarcină. Mototolul de el! Mai bine visam la George Clooney decât să mă fi încurcat cu el!

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

— Unde a plecat, fetiță?

— La alta!

— Cum așa, Raluca mamă?!

— Uite-așa… A spus că nu poate trăi fără aia și pace!

— Așa ți-a spus?! A prins glas Mutulică?! s-a enervat soacră-mea.

Soțul meu și-a dat arama pe față mai repede decât mă așteptam. Slăbiciunea lui erau femeile. Din acest motiv nu l-a luat nimeni de bărbat. Din acest motiv încă mai stătea cu părinții lui. Când i-am povestit Elenei, soacra mea, ce mi-a făcut, reacția ei a fost cu totul și cu totul neașteptată pentru mine.

— Ralu, uite cum facem: divorțezi de el, îl dai naibii, rămâi aici cu noi, iar noi înfiem copilul. Toată averea noastră o trecem pe numele lui. Ai înțeles, mamă?

— Doamna Elena, dar…

— Niciun „dar”, vreau să aud un „da”.

Asta e tot ce îmi doresc! Să mai apelez la ai mei nu aveam niciun chef. Relația s-a stabilizase de ceva vreme. N-au vrut să vină nici la cununie, nici la nuntă. Motivul era același: Radu nu era de nasul meu. și iată că aveau dreptate. De aceea nu aveam chef să mă duc la ușa lor, ca să nu le dau dreptate și oficial. Da, da, sunt sigură că tare le-ar mai fi plăcut… în doar câteva minute, mi se desenase viitorul. Rapiditatea întâmplărilor importante din viața mea era, în altă ordine de idei, ceva firesc. Nu mă mai mira nimic. Elena îmi oferise cea mai bună soluție. Era mai mult decât soacră, mi-era și mamă, și prietenă.

— Doamna Elena…

— Ralu, e cazul să îmi spui, simplu, Elena! mi-a răspuns ea cu aceeași voce dulce și jucăușă.

— Elena, așa e cel mai bine! 0 să facem cum mi-ai promis!

— și încă ceva!

— Da, te ascult…

— Dacă tu îți găsești un bărbat, ești liberă să pleci și să faci ce vrei… Noi nu vrem să îți stăm în calea fericirii tale!

Așa s-a făcut că Alex al meu a crescut mai mult cu bunicii, care îi deveniseră părinți adoptivi. și tot așa se face că soțul meu, tatăl lui, i-a devenit frate. După ce am născut, iar Alex a mai crescut, i-am dat voie să îl vadă, însă nimeni nu i-a mai permis să se mute înapoi. Asta era înțelegerea.

Am considerat că e normal ca băiețelul nostru să afle adevărul la momentul potrivit. Situația părea delicată din afară, însă din interior era chiar foarte fericită. Socrii l-au îngrijit pe copilaș mai ceva ca pe propriul copil, iar eu i-am oferit tot ce am avut mai bun. și chiar dacă, la un moment dat, mi-am găsit pe cineva, pentru el nu a fost o dramă să stea cu bunicii, pentru că îi iubea enorm. 0 dramă nu a fost nici atunci când a primit moștenire toată averea lor. 0 poveste cu multe șanse să se transforme în tragedie s-a transformat, datorită socrilor mei, într-o frumoasă istorie de dragoste părintească.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News