ComenteazăDragă Adriana, mă numesc Ioana, sunt din Focşani, am 40 de ani şi de 13 ani am o relaţie cu un bărbat pe care-l iubesc mult. Nu avem copii, deşi îmi doresc nespus. Ceasul meu biologic abia mai ticăie, iar el, nici gând de căsătorie ori de asumarea unor responsabilităţi. Mi-e jenă să discut cu el pe tema asta. Nu vreau să par disperată (deşi sunt!) şi nu vreau să-l pierd. Cum să procedez?
Dragă Ioana, nu înţeleg de ce nu ai făcut până acum un copil şi ai lăsat să treacă viaţa pe lângă tine. Părerea mea e că trebuie să ai o discuţie tranşantă cu prietenul tău şi să lămuriţi lucrurile, o dată pentru totdeauna. Nu poţi să mai stai aşa. Ce-o fi, o fi, ia-ţi inima în dinţi, vorbeşte cu el şi apoi ia o decizie. Mult curaj!
«Soacra şi cumnata îmi mănâncă sufletul»
Dragă Adriana, mă numesc Mihaela, sunt din Braşov şi am următoarea problemă: soacra mea e o scorpie, iar cumnata, o ghionoaie. Mai am puţin şi mă îmbolnăvesc de nervi, mi-au mâncat sufletul. Îmi fură lucruri, îmi umblă în geantă după bani şi pot să mor, că nu mi-ar da o farfurie din mâncarea lor. Mă fac să le cumpăr parchet şi uşi în casă, apoi zic că, de fapt, nu aveau nevoie de ele… Ce să fac?”
Dragă Mihaela, ai ajuns sluga preaplecată a unor neamuri superproaste. Închide robinetul cu atenţii şi cadouri şi nu le mai “deranja” cu fineţuri şi sponsorizări. Cel mai bine ar fi să iei ce ţi-a mai rămas nefurat şi să te muţi, cu bărbatul tău, cu chirie. Altfel, vei fi veşnic stresată de cele două “vrăjitoare”, poama acră de soacră-ta şi fiică-sa, care, probabil, e o fată bătrână… Muierile astea te joacă aşa cum vor. Fugi de ele, dar calmă şi surâzătoare! Ai grijă să păstrezi aparenţele. Mult noroc!