Sofia Vicoveanca: „Cu mâna pe inimă spun că sunt împlinită”

Suntem la Muzeul Ţăranului Român. Credeţi că folclorul şi tradiţiile au o însemnătate mai pronunţată la artiştii populari?
Folclor mai puţin, pentru că din ce am constatat tot mai mulţi cântăreţi tineri interpretează muzică populară. Bătrânii care mai aveau „minunăţii” nu mai sunt. Eu am avut noroc pentru că în cei aproape 54 de ani de cântec mi-a plăcut să străbat satele şi să caut lucruri adevărate, neştiute, necântate. O dovadă: şi acum am 25 de piese noi. Mă mândresc tare mult că sunt româncă şi mă rog la Dumnezeu să-mi ţină glasul să pot da ce-i mai bun.
Cât de des reuşiţi să veniţi în  Bucureşti?
Oricând îmi permite programul vin de la Suceava, mai ales că le am şi pe nepoţele, pe fiul meu, Vlad, şi pe nora mea aici. Mă joc cu nepoţelele, ne-am ţucat şi de dimineaţă înainte să plece la şcoală. Cea mare, Ana Sofia, are 13 ani, este în clasa a şasea, iar cea mică, Maria Cătălina, are 10 ani şi e în clasa a treia.
Ele vă fredonează piesele?
Nu! (râde) Dar nici eu n-am fredonat la vârsta lor, aşa că nu se ştie… Cel de Sus rezolvă! Cea mică are glas pentru cântec, însă e şi foarte emotivă. Ei îi plac animalele şi îşi doreşte să devină veterinar. Pe parcurs cine stie ce mai descopera si se raz gândes te. Va spun, ceea ce se vede pe scena e slefuit, însa nu si ce e în spate. Nu se văd framântarile, emoţiile. Conteaza atât cum si ce faci, cât si ce si cum îmbraci.
Cât de mult conteaza imaginea, mai ales ca sunteţi asociata cu o campanie ce ţine de credibilitate în domeniul financiar?
Am fost solicitată şi sunt fericita că am credibilitate în faţa lumii. Sunt nevasta de ziarist. Cel care a fost mult timp primul meu spectator şi m-a facut sa descopar carţile si sa ma „îm bogaţesc” prin citit a fost soţul meu, pe care l-am pierdut însa în urma cu 12 ani. Mi-e dor de el. Era un profesionist de savârsit, foarte vertical si des tept, care m-a ajutat. Uneori îmi atragea atenţia spunându-mi: „Ai grija ca te repeţi!” si imediat luam masuri.
Margelele, în privinţa carora toata lumea este curioasa, cum reusiţi sa le aranjaţi?
E un secret. Va spun doar ca dureaza un minut. Am multe rânduri de margele si unele sunt facute de o fata, Nina, care sta la Brasov si îmi trimite şiraguri. Apoi eu mi le aranjez. Margelele sunt podoaba mea si îmi place sa le port ca oamenii sa fi e atenţi la ele, si nu la mine. Mult timp nu am avut o parere foarte buna despre mine. Am suferit în tinereţe pentru ca o glinda e neiertatoare si nu ma vedeam o frumoasa. Poate acest lucru mi-a dat si un echilibru în viaţa. Altfel, cine stie, „zburam” cu aripi false. Totusi, în timp am descoperit ca frumuseţea e alcatuita din multe com ponente: atitudine, feminitate, chiar şi gestul de a asculta pe cineva, de a sfatui şi de a vedea ca cineva îţi acorda încrederea.
Va plac mult oamenii…
Da, foarte mult! Îmi place sa ma apropii de ei, sa ma vada cum sunt. Chiar daca uneori mai observ câte un ochi mai chiorâş, în general îmi face placere sa fiu alaturi de oameni. Poate n-ar trebui sa spun, dar… am descoperit o familie, din par tea Botoşanilor, cu cinci fetiţe, mama a murit şi ele sunt crescute numai de tată. Cea mai mare are cam 14 ani, iar cea mai mica, 3 ani. M-a impresionat teribil cazul lor si când pot le trimit pachete. Cu tot sufletul o fac!
Ce părere aveţi despre faptul că mulţi vă numesc „regina muzicii populare româneşti”?
Nu se mai poarta asa ceva. Noi, interpreţii, avem stiluri de muzica diferite, de grai, alt tempo, alt costum, în funcţie de zona de unde provenim. Nu ne putem compara, ar fi ţara plina de regi si de regine. Dar oamenii au încredere în mine si asta ma bucură.
Ce pasiuni aveţi, în afara cântecului?
Cochetez cu poezia, cu desenul, iar la casuţa mea de la Vicov am colecţionat 190 de piese din costume populare. E un mic muzeu la care au contribuit multe colege (Maria Ciobanu, Veta Biriş, Geta Postolache etc.), dar precizez ca aceste costume nu mai pot fi purtate, sunt foarte vechi. Am vrut totusi sa alcatuiesc colecţia pentru generaţiile urmatoare, care nu vor mai gasi femei cu acul în mâna si ţesând la razboi.
Unde veţi cânta în urmatoarea perioadă?
Trebuie sa precizez ca am avut un mare spectacol, pe 28 mai, la Sala Pa la tului din Bucureşti, unde am cântat împreuna cu lăutarii, a fost ceva excepţional. Iar în perioada urmatoare am programate spectacole în toată ţara. Am până şi la anul, iar în decembrie, de exemplu, voi fi la Paris. Deci… eu înca mai trebuiesc! Si în aceasta vară voi lansa un nou material muzical, cu 25 de piese noi, deosebite, împreuna cu Nicolae Botgros.
Ce zicală este esenţială pentru dv.?
Eu spun mereu: „Doamne, îmbatrâneste-ma, dar nu-mi lua minţile!”. Este foarte important sa-ţi stii locul. Şi înca ceva, consider ca respectul nu se ce re, se do bândeste! Totusi, eu cu mâna pe inima spun ca ma simt împlinită. E foarte important sa te simţi împlinit si util.

Urmărește-ne pe Google News