ComenteazăCuprins:
Somnoroase păsărele – versuri
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie –
Noapte bună!
Somnoroase păsărele AUDIO
Pentru cei care vor să asculte versurile poeziei Somnoroase păsărele, iată mai jos poezia recitată!
Somnoroase păsărele – comentariu pentru elevi
”Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu este
o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn.
Somnoroase păsărele este apărută în 1884 în volumul „Poesii”.
Pe scurt, păsărelele, somnoroase, dispar între
rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată
se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg.
Florile din grădină își strând petalele și adorm și ele.
Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde
urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se
ridică Luna, care ne face să visăm.
Comentariu Somnoroase păsărele – analiza
versurilor
”Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu este o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn. Somnoroase păsărele este apărută în 1884 în volumul „Poesii”.
Pe scurt, păsărelele, somnoroase, dispar între rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg. Florile din grădină își strând petalele și adorm și ele. Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se ridică Luna, care ne face să visăm.
Comentariu Somnoroase păsărele – analiza versurilor
Poezia „Somnoroase păsărele…”, face parte din genul liric și este alcătuită din patru strofe cu rimă încrucișată, iar măsura este de opt silabe, cu excepția versului patru.
Folosirea punctelor de suspensie din titlul sugerează o comunicare întreruptă, poetul dorind să mai adauge ceva.
Natura surprinsă este formată din elemente personificate, care acționează în mod opus: izvoarele suspină, codrul negru tace, dorm și florile-n grădină. Acestea se află în deplină armonie cu cele însuflețite în mod firesc – lebăda, păsările, precum și cu ființa umană.
Prima strofă debutează prin reluarea titlului Somnoroase păsărele și pregătirile micilor viețuitoare pentru trecerea de la starea de veghe la cea de somn. Venirea nopții trimite zburătoarele la casele lor: Pe la cuiburi se adună,/Se ascund în rămurele.
Izvoarele sunt singurele care nu urmează exemplul celor din jur, ele își continuă activitatea Doar izvoarele suspină, în timp ce codrul negru tace și Dorm și florile-n grădină.
În strofa a treia este prezentat lacul, unde grațioasa lebădă merge Între trestii să se culce. Construcția Fie-ți îngerii aproape, prin folosirea pronumelui personal la persoana a doua singular, sugerează că opera este de fapt un cântec de leagăn pentru ființa dragă.
Frumusețea nopții este împletită cu strălucirea și farmecul lunii, astru care domnește odată cu lăsarea cortinei negre, oferind mister și magie pământului.
Toate cele patru strofe se încheie cu o formulă specifică celei de-a treia parte a zilei: Noapte bună!, Dormi în pace!, Somnul dulce!.
Formula Noapte bună! este al patrulea vers atât din prima cât și din ultima strofă. Poate nu întâmplător s-a ales această formulă amabilă pentru încheierea poeziei, poetul ajutându-se de frumoasele cuvinte Noapte bună! ca să încheie cântecul de leagăn și dialogul cu persoana iubită într-un mod plăcut.
Dacă vrei să cunoști mai multe despre opera lui Mihai Eminescu, găsești aici Poezii de Mihai Eminescu.