ComenteazăM-am îndrăgostit de Lidia din motive bine întemeiate și care pe mine mă flatau profund: mă respecta, nu-i vorbea niciodată de rău pe bărbați, spunând că femeile sunt cele supuse greșelii, și recunoștea că eu sunt cel care poate feri de rele relația noastră.
Prin urmare, am luat-o de soție și am adus-o acasă la mine, să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Chiar am fost fericit, văzând cât de mult căuta Lidia să mă măgulească, să mă facă să mă simt un om deosebit, remarcabil etc. îmi spuneam cu satisfacție că îmi găsisem femeia care își cunoaște locul și atribuțiile, dar… m-am bucurat numai o vreme. Până când mi-am dat seama că Lidia era interesată de mine și de calitățile mele în general, dar că și alți bărbați o atrăgeau în mod special!
A început să facă pe cocheta și să se intereseze în amănunt de toți prietenii, colegii și până și de verii mei! Pe toți i-a cunoscut, fiindcă mie nu mi-a plăcut nicio-dată să lipsesc de acasă pe furiș ca să „rad” o berică în compania amicilor. Ori îi spuneam pe șleau soției mele unde plec, ori o luam și pe ea cu mine, ca să nu se simtă neglijată.
Mă mândream cu Lidia și nu-mi era teamă că-i scapă vreun porumbel pe guriță, căci ea ciripea doar lucruri pe care amicii mei voiau să le audă.
Acest aspect nu mi-a prea plăcut: nevastă-mea le ridica osanale și altor bărbați și le spunea cuvinte despre care credeam că îmi sunt rezervate numai mie, soțul ei. Nu știam ce avea ea de gând: să fie în centrul atenției sau să-i provoace pe ceilalți, ca să mă înșele cu ei?!
După o întâlnire cu colegii mei, Lidia m-a asaltat cu întrebări:
— Vlade, colegul tău, Doru, e însurat?
— Dar ție nu ți-e totuna, Lidia? Cum de
mă întrebi pe mine, soțul tău, dacă un bărbat care îți place ție e însurat?!
— Iubitule, de ce te superi? Până să te cunosc, am avut de-a face numai cu puștani și crezusem că băieții nu-s în stare să se maturizeze, că nu pot purta cu ei o discuție mai interesantă și că au în cap numai avioane! La tine am găsit altceva, mi-am dat seama de ce se spune că bărbații sunt mai deștepți și…
— și… Unde vrei să ajungi cu complimentele astea? Vrei să-mi spui că astăzi ți-ai dat seama că mai sunt și alți bărbați în afară de mine și te legi de viața lui Doru… Ce găsești la el?
— îmi place cum vorbește, cum știe să-și susțină punctul de vedere, fără să se împăuneze. E un om remarcabil.
— Ce spui? Parcă eu eram remarcabil până astăzi!
— Dragul meu, ești un om super, te iubesc mult, dar nu poți avea numai tu calitățile astea, nu? Deci, Doru e însurat?
— Tu ai o idee fixă? Ce importanță are?!
— Are. De obicei, bărbații sunt influențați în comportamentul lor de neveste. Doru pare foarte natural, deschis și prietenos, așa că eram curioasă dacă are sau nu nevastă.
— Mie-mi spui de influențe nefaste?! M-ai supărat rău, nu știam că am o soție interesată de psihologia bărbaților! Nu, nu e însurat Doru, dar asta nu înseamnă că ai să te mai întâlnești cu el, ca să-i bagi în cap cine știe ce „influențe”! De ce râzi așa?!
— Pentru că ți-am mai spus și altă dată că nevestele pot fi rele și m-ai admirat că recunosc asta. Acum ce ți-a cășunat așa?
— Nu mai sunt deloc în apele mele, dacă vrei să știi! Mai ales că nu numai pe Doru l-ai tratat cu atâta atenție, ci și pe Laur. ție chiar toți bărbații ți se par interesanți? în cazul ăsta, aș zice că nu ai discernământ, ceea ce e foarte grav. Nu știi la ce te expui provocându-i!
— Stai așa! Laur e o doar o pușlama simpatică, dacă tot m-ai provocat. Apropo, el e însurat?
— Nu încetezi odată, nici după ce vezi că ai reușit să mă indispui? Nu sunt la curent cu starea civilă a tuturor colegilor mei, dar pot să-ți spun că am văzut că te-ai îmbujorat ca o gâsculiță atunci când pușlamaua aia ți-a spus că ești „încântătoare”. A vrut să-ți intre sub piele și a reușit. Era să pici sub masă pe loc! Vrei să știi ce au crezut toți? Că ești o pradă ușoară!
— Dar tu nu mi-ai spus niciodată că mă găsești încântătoare. Ce-ar fi trebuit să fac, să-ți trag o palmă?
— Nu-i același lucru, și să nu mă mai compari pe mine cu ceilalți! De acum, rămâi tu frumușel acasă, că eu nu te mai scot la întâlnirile cu amicii mei. Mă enervează toți când ești tu de față. Măgarul de Laur nici nu trebuia să-ți facă un compliment sub ochii mei!
— Da ce, trebuia să-mi spună că îi place de mine în absența ta?
— Ești imposibilă! La ce te duce gândul? De acum, îți vezi de prietenele tale, iar eu, de amicii mei, să-ți fie clar!
Ăsta a fost doar primul șoc. întâlnirea cu colegii mei fusese destul de plăcută, până am aflat ce zace în mintea soției mele. A urmat apoi alt șoc, care m-a dat gata. M-am întors acasă după o zi grea și cine credeți că stătea la taclale cu soția mea? Doru!
Nu știu ce vorbeau sau ce dezbăteau ei acolo, dar Lidia era extrem de bine dispusă și de impresionată. Doru era un om pașnic de felul său, în sensul că nu era un vânător de femei. Nu-mi era teamă că îmi va seduce nevasta, dar un pericol tot exista, atâta vreme cât Lidia îl găsea „remarcabil”.
— Vlade, am venit să te rog ceva. Scuză-mă că am îndrăznit să vă deranjez, dar azi, când m-am întors de pe teren, tu toc-mai plecaseși și…
— Zi odată, pentru ce avem onoarea să primim vizita ta?
— Trebuie să plec în concediu la o altă dată decât cea programată, și asta ar însemna să fac o rocadă cu tine. M-am gândit să vin să te întreb, de fapt, să vă întreb pe amândoi, că trebuie să fie de acord și Lidia…
— Cu ce te pot ajuta?
— Am nevoie numai de trei zile din concediul tău, dacă se poate. Am nuntă, sora mea s-a hotărât pe neașteptate să se mărite. Am să mă revanșez față de tine. îți iei mai târziu trei zile libere, care să includă o sâmbătă la mijloc. 0 să aveți un weekend pre-lungit, aranjăm noi cumva, nu-ți face griji…
— Lasă, că știu eu să-mi organizez timpul liber cu Lidia. Sunt de acord. Altceva mai vrei de la mine?
— Plec imediat. Văd că ești cam obosit. Mersi mult!
— N-am spus că trebuie să pleci. Mai bine mergem amândoi la o bere, că de mulțumiri sunt sătul…
Sincer să fiu, m-a deranjat mult că o găsisem pe nevastă-mea singură în casă cu Doru, oricât ar fi fost el de inofensiv.
— Lidia, să nu mai primești vizite în absența mea. Nicidecum bărbați, e limpede? i-am spus la întoarcere.
— Iar începi, Vlade? Ce-am făcut?
— Nu știu ce ai făcut, ce ați făcut sau nu ați făcut, dar sunt sigur că ție nu ți-ar plăcea deloc să mă găsești în casă cu o femeie!
— Nu-i același lucru, iar Doru a venit cu treabă!
— Zău? Atunci de ce erai căzută pe spate de veselie? și cum de ai știut că vine, de ți-ai pus rochia asta?
— Ai grijă cum vorbești cu mine, fiindcă mă jignești! Cum adică, am căzut pe spate? Ești nebun? Sigur ai băut numai o bere?
— Am băut mai multe, după ce m-am despărțit de prietenul tău. Mi-am înecat amarul, văzând ce nevastă ușuratică am!
— Ești un bădăran! și orb pe deasupra. Asta e rochia pe care o port în casă. Chiar tu mi-ai spus că nu-ți place să mă vezi în capot și cu șorț de bucătărie, ai uitat?
— N-am uitat nimic. țin minte că te-am învățat să fii pe placul meu, încântătoare. Nu că n-ai fi oricum, dar văd că profită alții de gusturile mele în materie de femei. Mă rog, în materie de o singură femeie, că eu nu casc ochii la altele, cum faci tu cu toți ceilalți bărbați, mai ales cu cei neînsurați și liberi. Simt uneori că am pierdut partida, chiar din clipa în care m-am însurat cu tine. Pe tine nu te pot binedispune decât bărbații neînsurați. Oare până unde vei merge…
— Ești un prost! Voi merge până unde vreau eu, dacă mă mai scoți din sărite!
— Mă ameninți?
— Nu, îți promit!
Parcă mi-ar fi dat o palmă, ba chiar zece palme. Mai rău era că, de când mă însurasem și o scosesem pe Lidia în lume, prietenii mă căutau mai des la telefon sau acasă, cu sau fără un motiv întemeiat. Desigur, întotdeauna voiau să știe ce mai face Lidia și se lingușeau pe lângă ea ca pe lângă stupul cu miere, iar ea nu se sinchisea nici măcar să-i țină la distanță.
Pe scurt, eram foarte gelos și i-am și spus-o, ca să nu explodez chinuindu-mă.
— Lidia, spune-mi dacă intenționat mă faci gelos, vrând să afli cât te iubesc.
Cunosc eu tacticile astea feminine!
— N-aș fi vrut pentru nimic în lume să fii gelos, Vlad. Gelozia înseamnă absența iubirii și a încrederii în partener. știam eu că nu mă iubești, că ai vrut doar să ai o păpușică cu care să tejoci. Mai mult, vrei să mor proastă, să nu aflu că lumea voastră, a bărbaților, e mai interesantă ca a femeilor.
— Pentru vorbele astea frumoase și măgulitoare, te iert de toate păcatele. Te iubesc, chiar dacă sunt gelos, dar să nu mai greșești. Dacă vrei să studiezi „eternul masculin”, care zici că te fascinează, studiază-l numai pe mine…
0 iubeam ca un nebun și voiam să mă iubească și ea la fel, să nu aibă ochi pentru nimeni altcineva. De aceea, am cuprins-o în brațe ca pe o comoară prețioasă, crezând că e suficientă îmbrățișarea aceea pasională ca să o păstrez numai pentru mine, să-i domin toate gândurile și simțirile. A doua zi însă, Lidia s-a dus la concert cu prietena ei, Dana, fiindcă eu ajunsesem prea târziu acasă. Cineva iar mi-a tulburat liniștea, mai precis vărul meu, Traian, pe care Lidia l-a întâlnit acolo.
— Iubitule, nu mi-ai spus că vărul tău a făcut pian și că tu ai vrut să te înscrii la canto. Cică aveai voce. Acum îmi amintesc ce frumos mi-ai colindat anul trecut, de Crăciun…
— Care văr? Ce tot vorbești acolo?
— Traian, vărul tău, cel neînsurat…
—Nu asta te-am întrebat, numai tu judeci bărbații după starea lor civilă! Ce căuta Traian acolo?
— Păi… ce căutam și eu, și Dana. A fost la concert. Mi-a spus că a făcut pian, dar că avea prea mulți colegi care promiteau să devină maeștri, și-atunci el s-a simțit un antitalent și a renunțat. Dar nu asta voiam să-ți spun… Până la sfârșitul concertului, credeam că știu multe despre muzica sim-fonică. El însă mi-a vorbit atât de frumos despre ea, încât de acum înainte voi asculta muzica asta cu alte urechi.
— Măi Lidia, tu vrei să mă superi iar? Tu chiar crezi tot ce spune papagalul ăla de văru-meu? S-a lăsat de pian fiindcă era un leneș și se duce la concerte ca să agațe și el niște puicuțe mai de soi, vrăjindu-le cu poveștile lui, așa cum a făcut cu tine!
— Iarăși mă jignești! Dacă a vrăjit pe cineva, Dana e aceea. A chemat-o și la el, că are o pianină. Nici asta nu mi-ai spus, că, dacă știam, mergeam pe la el…
— Ce să facem la el? Lasă să meargă Dana, dacă s-a lăsat vrăjită, dar sper că știe prietena ta că Traian are și pat acasă…
— Măgarule, nu va merge singură! I-am promis că mergem și noi. Vii, da?
— Cu siguranță! Dacă el are pianină, ai să afli ce voce am eu, când vreau, iar eu nu-s papagal. Eu nu de leneș m-am lăsat de canto, ci am făcut o bronșită, după care mi s-a părut că treaba asta cu cântatul nu e chiar o preocupare pentru bărbați. Dar ție îți cânt cât vrei, ca să vezi că sunt mai bun ca gură-spartă ăla de văru-meu.
Nu-mi venea să cred: eram în stare să-i fac și serenade Lidiei, numai să vadă că sunt mai bun ca orice bărbat pe care l-ar întâlni ea în zece vieți, nu în una! îmi puneam mintea cu văru-meu, dintr-o prostie sau din gelozie, ori, poate, din dragoste pentru soția mea, care era atât de prostuță, încât dacă un mascul ar fi zis din muzicuță la colț de stradă, ea ar fi spus că bărbatul ăla simte muzica și că e un artist. Prostuță, prostuță, dar oare ar fi fost în stare să mă înșele, din admirație pentru cine știe ce troglodit? Asta era întrebarea care mă chinuia permanent!
Am făcut față cu bine vizitei la Traian: am reușit să-l pun în umbră cu vocea mea, amintindu-mi, cu chiu, cu vai, niște cântări italienești, pardon, niște canțonete, de am lăsat-o mască pe iubita mea soție. Uite că o mai puteam uimi și eu cu ceva! Tot atunci, ea a hotărât că trebuie să fie mai emancipată, să iasă mai mult în lume și să ne mai descoperim și alte talente, fără să precizeze de care.
— Las că-ți arăt eu talente și emancipare, Lidio! Nu mai pleci nicăieri singură! Ești în stare să caști gura la vreun sportiv, pachet de mușchi, și să mă pui să mă fac gladiator! Asta da emancipare: să-ți supui soțul la chinuri, din cauză că nu-ți mai ajunge să fii femeie așezată!
Am fost apoi în concediu. Mi-am reamintit ce bine e să fiu toată ziulica și toată noaptea împreună cu soția mea, să nu mai aibă timp de prostii și emancipări. A recuperat însă când ne-am întors acasă și a cunoscut la firmă un coleg nou, neînsurat. îmi vorbea numai despre el, deși abia îl cunoscuse, iar eu sufeream în fiecare dimineață când se ducea la serviciu…
Dacă nu o găseam acasă când veneam, mă luau toți dracii, crezând că Lidia se dis-trează pe undeva cu colegul ei, Matei. De fapt, îmi erau dușmani toți bărbații din lume pe care Lidia i-ar fi putut întâlni și admira, fie și numai pentru felul în care își aprind pipa sau își leagă șireturile…
într-o zi, alt chin: mai aveam un văr, Sorin, de la Sibiu, care ne-a anunțat că ne face o vizită. A sunat și a vorbit cu Lidia, iar ea mi-a spus:
— Vlad, a sunat vărul tău Sorin, a fost foarte amabil. S-a scuzat că n-a putut veni la nunta noastră, dar vrea să mă cunoască. Vine în oraș și ar vrea să-l găzduim noi. Nu l-am refuzat, vine săptămâna viitoare. Iubitule, știi, nu l-am putut întreba, dar… Sorin e însurat?
— Iubito, am să fiu sincer cu tine, că te știu emancipată și le înțelegi pe toate. Sorin are nevastă și se potrivesc de minune: ea e masochistă, iar el e un om violent, cum rar întâlnești. Un sadic, ce mai! Trebuie să avem grijă să nu-l supărăm. și, mai ales, să nu fii drăguță cu el, că așa e nevastă-sa aia masochistă, când vrea să îl provoace și cere bătaie!
Am lăsat-o mască pe iubita mea soție. A doua zi, l-am sunat pe vărul Sorin, să-i spun cum stau lucrurile, ca să aducă și o cravașă cu el când vine. Am râs de ne-am prăpădit, iar când a sosit văru-meu, am sporovăit amândoi zi și noapte, în auzul Lidiei, despre „regnul animal” masculin. I-am făcut troacă de porci pe toți bărbații, în afară de noi doi, să se sature Lidia să mai facă ochi dulci la tot ce poartă pantaloni. A rămas cam nedumerită și a stat în banca ei. Nu cunosc pe deplin efectul acestui tratament pe care i l-am aplicat bietei fete, că Sorin abia a plecat de câteva zile, dar știu că eu m-am răcorit pentru o bună bucată de vreme!
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!