Spălatul pe mâini în pandemie: cât ne-a ajutat, de fapt, împotriva infecției cu SARS-CoV-2

În zilele de început ale pandemiei de COVID-19, specialiștii transmiteau că virusul SARS-CoV-2 se răspândește în principal prin intermediul stropilor care ajung pe suprafețe, pe care le atingem apoi cu mâinile, cu care ne atingem apoi fețele. Așa că spălatul pe mâini, „o igienă de bun simț”, a devenit o rutină obligatorie și esențială în evitarea infectării cu SARS-CoV-2. În toate spațiile publice, s-au afișat instrucțiuni privind spălatul corect pe mâini și dezinfectarea corectă a acestora. 

La scurt timp, toate stocurile de dezinfectanți din magazine erau epuizate, oamenii evitau să atingă cu mâna goală suprafețele și dezinfectau frenetic toate cumpărăturile. Apoi, studiile au arătat că am înțeles totul pe dos. Căci virusul nu s-a răspândit prea mult prin intermediul suprafețelor, ci prin aer. 

Am ajuns să înțelegem pericolul aerului din spațiile închise, importanța ventilației și diferența dintre o mască de pânză și o mască N95. Între timp, am încetat în mare parte să mai vorbim despre spălatul pe mâini, scrie jurnalistul Jacob Stern într-o analiză publicată pe The Atlantic.

Cât de important este spălatul pe mâini 

Dacă spălatul pe mâini nu mai este atât de important pe cât credeam că este în martie 2020, cât de important este?, se întreabă jurnalistul The Atlantic. 

Emanuel Goldman, microbiolog la Rutgers New Jersey Medical School, consideră, potrivit sursei citate, că spălatul pe mâini este o „igienă de bun simț” pentru a ne proteja împotriva unei serii de viruși care se răspândesc prin contact apropiat și atingere, cum ar fi virușii gastrointestinali. 

Chiar și așa, pandemia de COVID-19 a acumulat dovezi că transmiterea coronavirusului prin intermediul fomitelor – adică prin obiecte sau suprafețe contaminate inanimate – joacă un rol mult mai mic, iar transmiterea pe calea aerului un rol mult mai important decât am crezut cândva. Și același lucru este probabil valabil și pentru alți agenți patogeni respiratori, cum ar fi gripa și coronavirusurile care provoacă răceala comună, afirmă Linsey Marr, inginer de mediu la Virginia Tech, citată de jurnalistul The Atlantic. 

Această constatare nu este una cu totul nouă. Un studiu realizat în 1987 de cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin a constatat că un grup de bărbați care jucau poker cu cărți contaminate cu rinovirus nu au fost infectați, în timp ce un grup care juca cu alți jucători bolnavi a fost infectat. 

Recomandări

LIVETEXT Alegeri prezidențiale și referendum în Republica Moldova. Mesaje false legate de UE trimise pe WhatsApp și alte platforme

De asemenea, microbiologul Emanuel Goldman e de părere că, cu rare excepții, cum ar fi VSR (Virusul sincițial respirator – un virus comun, contagios, care provoacă infecții ale tractului respirator) toți agenții patogeni respiratori se transmit predominant prin aer. 

„Înțelegerea noastră s-a bazat pe ipoteze greșite”

În general, studiile care indicau teoriile de transmitere centrate pe fomite erau studii de supraviețuire a virusului, care măsoară cât timp poate supraviețui un virus pe o suprafață. Multe dintre acestea fie au folosit cantități nerealiste de virus, fie au măsurat doar prezența materialului genetic al virusului, nu și dacă acesta a rămas infecțios, explică el. 

„Designul” acestor experimente, mai spune microbiologul, „nu a fost adecvat pentru a putea extrapola la condițiile din viața reală”.

Dacă este corect, acest lucru ar însemna că șansa de a lua gripă sau răceală atingând ceva în cursul vieții de zi cu zi este practic inexistentă. Goldman a recunoscut, potrivit sursei citate, că există un „spectru de opinii” în această privință. 

Recomandări

Atentat terorist în România comunistă. Cazul exploziei din 1984 de la Sfântu Gheorghe, soldată cu moartea unui copil de 12 ani

Inginera Linsey Marr e convinsă, pe de altă parte, că mai mult de jumătate din transmiterea patogenilor respiratori se face prin aer, deși spune că nu ar fi surprinsă dacă proporția este mult mai mare – singura proporție pe care ar exclude-o este de 100%.

Pe de altă parte, Seema Lakdawa, expert în transmiterea gripei, la Universitatea Emory, spune că toate modurile de transmitere sunt posibile în cazul suprafețelor contaminate. 

Transmiterea prin intermediul acestora, explică cercetătoarea, poate fi neglijabilă la o băcănie, dar asta nu înseamnă că este neglijabilă la o grădiniță, unde copiii ating în mod constant lucruri și strănută pe lucruri și își bagă lucruri în gură. 

Corolarul acestei idei este că anumite strategii de prevenire a infecțiilor se dovedesc foarte eficiente într-un context, dar nu și în altul: dezinfectarea frecventă a unei mese într-o grădiniță ar putea avea mult sens; dezinfectarea frecventă a biroului personal nu prea. 

„O mare parte din curățenia ostentativă pe care am făcut-o la începutul pandemiei de COVID-19 a fost excesivă”, a mai spus Popescu. Consideră utile dezinfecția țintită și spălatul pe mâini, în unele cazuri. 

Spălatul pe mâini rămâne esențial în evitarea îmbolnăvirilor gastrice 

Indiferent de context, experții citați de The Atlantic au fost cu toții de acord că aceste comportamente rămân importante pentru a face față agenților patogeni nerespiratori. 

„Dacă vă spălați suplimentar pe mâini, atunci ar trebui să purtați și o mască adecvată în mediile interioare aglomerate”, a spus inginera. „Dacă te deranjezi să cureți suprafețele, atunci ar trebui să te deranjezi să purifici și aerul”.

Urmărește-ne pe Google News