Specii de reptile din România – care sunt și unde trăiesc

Descoperă cele mai interesante specii de reptile din România:

Specii de reptile din România – unde trăiesc

Un număr mai mare de specii de reptile trăiesc în România, mai ales în regiunile mai calde și mai uscate și un număr relativ scăzut de specii în restul țării.

Chiar dacă sunt mult mai puține la număr față de regiunile tropicale din lume, speciile de reptilele din România trăiesc în variate biotopuri.

În pădurile de câmpie, se întâlnesc gușterul, șopârla de pădure, șopârlița de frunzar, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, uneori și șarpele rău.

În pădurile de fag și cele de conifere se adăpostesc șopârla de câmp, șopârla de munte, șarpele de alun, șarpele lui Esculap, năpârca și vipera comună.

În golurile alpine înierbate trăiesc șopârla de munte, iar în pâlcurile de jnepeni, vipera.

În stepă trăiesc șopârlă de stepă, șopârla verde de stepă, șarpele rău, balaurul dobrogean și vipera de fâneață.

În stepă și în regiunile stâncoase se întâlnesc țestoasa de uscat dobrogeană (în Dobrogea) și țestoasa de uscat bănățeană (în Oltenia).

Malurile bălților și apelor, de la nivelul mării și până în zona pădurilor de fag, sunt locuite de șarpele de casă și șarpele de apă. În toate apele stătătoare se întâlnește broasca țestoasă de apă.

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Specii de reptile din România – Șopârle

Șopârla comună

Șopârla comună este o șopârlă mică, cu mișcare rapidă, cu o mare răspândire în Europa. Culoarea acestei șopârle este în general maronie sau cenușie și ocazional poate fi nuanțată de verde. La unii indivizi, rândul de pete de-a lungul spatelui lor poate forma o linie, în timp ce alții pot avea un model reticulat cu pete întunecate pe lateral și pete albe împrăștiate care pot fi albastre în regiunea umerilor. Aceste șopârle pot trăi până la 7 ani și ating lungimea de 20 de cm.

Șopârla de nisip

Șopârlele de nisip sunt mici șopârle colorate găsite în Europa și în anumite părți ale Asiei. Colorația lor variază în gama lor europeană și rusă. În nord-vestul Europei, atât masculii, cât și femelele au fâșii laterale și dorsale de semne ocelate (în formă de ochi), pete întunecate cu centre palide. Masculii au semne mai fine decât femelele, iar flancurile lor devin verde strălucitor în timpul sezonului de împerechere de primăvară, estompând din nou la sfârșitul verii. Aceste șopârle care trăiesc și pe terioriul României ating aproximativ 20 cm și pot trăi până la 8 ani.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

Șopârla verde europeană

Șopârla verde europeană este o șopârlă mare originară din sud-estul Europei. Masculul are capul mai mare și o culoare verde uniformă punctată cu pete mici care sunt mai pronunțate pe spate. Gâtul este albăstrui la masculul adult și într-o măsură mai mică la femelă. Femela este mai zveltă decât masculul și are o colorație mai uniformă, prezentând adesea între două și patru benzi luminoase mărginite de pete negre. Lungimea poate ajunge la 24 de cm, iar speranța de viață este de aproximativ 16 ani.

Șopârla de luncă

Darevskia praticola, șopârla de luncă, este o specie de șopârlă din genul Darevskia. Se găsește în Georgia, Rusia, Iran, Serbia, Bulgaria, România, Grecia, Azerbaidjan, Armenia și Turcia.

Șopârla de stepă

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

Șopârla de stepă este o specie de șopârlă găsită în Turcia, România, Iran, Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Armenia, Uzbekistan, Kârgâzstan, Moldova, Ucraina, Georgia, Tadjikistan, Mongolia și China.

Broaște țestoase din România

Țestoasa grecească

Țestoasa grecească este una dintre cele cinci specii de broaște țestoasă din Marea Mediterană. Poate avea o gamă de culori, inclusiv negru, galben închis, auriu și maro. Această broască țestoasă este numită după modelele de pe carapace, care au puncte de diferite culori și marginile unui mozaic tradițional grecesc. O broască țestoasă grecească are o carapace bombată, un cap plat cu ochi mari, solzi mari pe picioare și gheare puternice. Aceste broaște se găsesc cel mai mult în zona Dobrogei.

Țestoasa lui Hermann sau țestoasa de uscat

Țestoasa lui Hermann are o carapace distinctă în formă de cupolă galben-portocalie, cu semne negre îndrăznețe. Există două subspecii, broasca țestoasă a lui Hermann de est și broasca țestoasă a lui Hermann de vest. Specia de est are o carapace care este mai puțin bombată decât cea a speciilor vestice.

Aceste animale sunt foarte populare printre iubitorii de animale de companie și sunt cele mai comune specii de broaște țestoasă păstrate ca animal de companie, motivul fiind că sunt fascinante și foarte distractive. Se pot amesteca cu ușurință cu oamenii și este ușor să înveți despre obiceiurile lor.

Țestoasa europeană de apă

Țestoasa europeană de apă este o specie de țestoasă de apă dulce cu viață lungă, originară din Palearctica de Vest. Carapacea este de culoare maro închis până la negricios, cu o notă de verde. Capul și picioarele sunt pătate de galben. Plastronul este gălbui. Țestoasa are o coadă lungă și picioare palmate, care sunt adaptări pentru înot. Ea poate ajunge până la 38 de centimetri lungime.

Descoperă curiozități și lucruri interesante despre broasca țestoasă

Specii de țestoase din România – șerpi

Năpârca

Chiar dacă năpârca este mai degrabă o șopârlă decât un șarpe, această specie este asociată cu un șarpe datorită aspectului.

Pielea năpârcii este de culoare gri-aurie, este netedă cu solzi care nu se suprapun unul pe altul. Femelele au adesea o dungă de-a lungul coloanei vertebrale și părțile întunecate, în timp ce masculii pot avea pete albastre pe dors. Juvenilii de ambele sexe sunt de culoare aurie, cu burta maro închis și părțile laterale cu o dungă întunecată de-a lungul coloanei vertebrale. Deși aceste șopârle sunt adesea confundate cu șerpi, o serie de caracteristici le diferențiază. Cel mai important este că au ochi mici, cu pleoape care, ca și alte șopârle, clipesc. Spre deosebire de șerpi, aceștia pot avea și urechi vizibile. Ei își lasă pielea în bucăți, în timp ce majoritatea șerpilor își vărsă pielea întreagă. Viermii lenți își pot pierde cozile (autotomie) ca mecanism de apărare, rupând una dintre vertebrele cozii în jumătate. Lungimea lor poate ajunge la 50 de cm.

Descoperă cele mai interesante specii de șerpi din România.

Șarpele de iarbă

Șarpele de iarbă este un șarpe eurasiatic neveninos. Se găsește adesea lângă apă și se hrănește aproape exclusiv cu amfibieni. Șarpele de iarbă este de obicei de culoare verde închis sau maro, cu un guler galben caracteristic în spatele capului, ceea ce explică numele alternativ de șarpe inelat. Culoarea poate varia, de asemenea, de la gri la negru, culorile mai închise fiind mai răspândite în regiunile mai reci, probabil datorită beneficiilor termice ale culorii închise. Partea inferioară este albicioasă cu blocuri neregulate de negru, care sunt utile în recunoașterea indivizilor.

Șarpele de alun

Șarpele de alun este o specie de șarpe neveninos găsită în Europa și în Asia de Vest. Are o culoare de fond maro, gri sau roșiatic, cu două rânduri de pete întunecate mici, destul de indistincte, care merg pe spate spre coadă. În unele cazuri, fiecare pereche de pete poate fi unită spre zona gâtului, formând o serie de bare transversale peste spate.

Pe vârful capului se află un semn întunecat care are adesea forma unei coroane, dând naștere denumirii generice a acestui șarpe Coronella (care înseamnă coronetă). Limba este de culoare maro-roșcat sau roșu închis. Lungimea poate ajunge la 85 de cm.

Șarpele lui Esculap

Șarpele lui Esculap este un șarpe neveninos originar din Europa. Este întunecat, lung, zvelt și de o culoare tipic bronzului, cu solzi netezi care îi conferă o strălucire metalică.

Adulții sunt mult mai uniformi, uneori fiind galben-măsliniu, maroniu-verde, uneori aproape negri. Adesea, la adulți, poate exista un model mai mult sau mai puțin regulat de solzi dorsali cu margini albe, care apar ca pistrui albi pe tot corpul. Uneori, mai ales atunci când sunt palide la culoare, pot fi vizibile două linii longitudinale mai închise de-a lungul flancurilor. Burta este galben simplu până la aproape alb, în timp ce irisul rotund are o colorație de chihlimbar până la ocru. Lungimea poate ajunge la 160 de cm.

Balaurul dobrogean

Balaurul dobrogean, un membru al subfamiliei Colubrinae din familia Colubridae, este un șarpe neveninos găsit în Europa de Est. Crește până la 260 cm lungime, dar mediul este de 120 până la 160 cm. Este unul dintre cei mai mari șerpi europeni. Specia a avut o semnificație culturală și istorică pentru rolul său în mitologia greacă și romană antică și simbolismul derivat.

Șarpele orb

Xerotyphlops vermicularis, șarpele orb european este o specie de șarpe din genul Xerotyphlops. În ciuda numelui său comun, gama șarpelui orb european variază de la Peninsula Balcanică, Insulele Egee și Cipru până în Afganistan. Numele comun se referă la modul în care este singurul șarpe orb din genul Typhlops găsit în mod natural în Europa.

Vipera europeană comună

Vipera european comun este un șarpe veninos care este extrem de răspândit și poate fi găsit în cea mai mare parte a Europei de Vest, dar și în cea de Est și până în Asia de Est. Modelul de culoare al viperelor depinde, variind de la exemplare de culoare foarte deschisă, cu bare transversale dorsale mici, incomplete, închise la culoare, până la cele în întregime maronii, cu semne maro mai închise, slabe sau clare, și până la indivizi melanistici care sunt complet întunecați și nu au niciun model dorsal aparent. .

O dungă întunecată trece de la ochi la gât și continuă ca o serie longitudinală de pete de-a lungul flancurilor. În mod neobișnuit pentru șerpi, sexele se pot deosebi după culoare. Pot avea o lungime de până la 90 de cm.

Vipera cu corn

Vipera cu corn este un șarpe veninos găsit în sudul și în estul Europei și în părți din Orientul Mijlociu. Este cunoscută a fi cea mai periculoasă dintre viperele europene datorită dimensiunilor mari, colților lungi și toxicității ridicate a veninului. Cea mai distinctivă caracteristică a acestor șerpi este un singur „corn” pe față, de aproximativ 5 mm. Vipera crește până la o lungime de aproximativ 95 cm

O dungă groasă, neagră, trece din spatele ochiului până în spatele unghiului maxilarului. Limba este de obicei neagră, iar irisul are o culoare aurie sau aramie. Masculii au o petă întunecată caracteristică sau un marcaj V pe partea din spate a capului.

Ambele sexe au o dungă dorsală în zig-zag așezată pe un fundal mai deschis. Culoarea burții variază și poate fi cenușie, maro-gălbuie sau roz, cu pete întunecate. Dedesubt, vârful cozii poate fi galben, portocaliu, portocaliu-roșu, roșu sau verde. Juvenilii au aproximativ aceeași culoare ca și adulții.

Vipera de stepă

Vipera de stepă este un șarpe veninos foarte rar, care este în pericol de dispariție. Cea mai mică viperă din Europa, aceasta are corpul gros, capul îngust și aspectul aspru. Ea poate ajunge la 80 de cm lungime. Este gri, cafenie sau gălbuie, cu o dungă dorsală ondulată întunecată, care este marginită cu negru. Femelele din această specie sunt mai mari decât masculii.

Vipera nikolskii

Vipera nikolskii este o specie de viperă veninoasă endemică în Ucraina, estul României și sud-vestul Rusiei. În prezent, nicio subspecie nu este recunoscută. Culoarea ei este foarte închisă, aproape de negru.

Urmărește-ne pe Google News